Vizionari de toamna – seriale

Long time no see 🙂

In ultima perioada am “abandonat” blogul din lipsa de interes. Nimic nu mi-a atras atentia, nimic nu m-a impresionat (in general nu prea ma impresioneaza nimic si tind sa cred ca ma transform intr-o stana de piatra). Dar nu despre asta vreau eu sa vorbesc aici, ci despre noul an universitar care a adus cu el si noile sezoane din serialele pe care le urmaresc sau pe care abia le-am inceput. 

Am sa ma lamentez putin, pentru ca mai dureaza ceva timp pana apare sezonul trei din Sherlock varianta BBC.

Image

Dar pana apare noul sezon, ma bucur de fandom-ul care a luat amploare pe diverse site-uri si ma uit la alte seriale in timp ce ma gandesc ce am sa fac la licenta.

Ca sa raman tot in sfera detectivista, cu seria Elementary am avut cea mai mare surpriza. 

Image

Elementary a aparut in 2012 cumva ca un contraatac asupra seriei Sherlock BBC aparut in Marea Britanie in 2011. Ambele serii fiind adaptari contemporane ale aventurilor lui Sherlock Holmes si Dr.Watson. Si cum americanii au deja o traditie in a face remake-uri de cele mai multe ori destul de slabute, ma gandeam ca va fi o mare dezamagire si am inceput sa urmaresc seria cu o oarecare lipsa de interes. Dar parerea mea s-a schimbat undeva pe la mijlocul primului sezon. 

Daca Sherlock adapteaza toate cazurile celebre ale detectivului la perioada contemporana, creand episoade unul si unul, Elementary preia doar elemente cheie din celebra serie.

Sherlock Holmes este un fost detectiv consultant de la Scotland Yard, proaspat iesit de la dezintoxicare si cu domiciliul actual in New York. Pentru a nu cadea iar prada heroinei, tatal lui foarte bogat ii angajeaza un insotitor care sa-l ghideze pe calea cea buna; asa se intalneste cu Doctorul Watson, care este de fapt Doctorita Watson. 

Suna usor siropos si chiar ma gandeam ca va fi vreo telenovela detectivista, insa…surpriza e mare. E o serie de sine statatoare, multiculturala si pe alocuri amuzanta datorita sarmului britanic emanat de Jonny Lee Miller.  Ce are in plus personajul principal fata de cealalta adaptare ? Mie mi s-a parut ca Sherlock-ul creat de americani e mai uman; un geniu, un excentric asta e clar, dar cu tendinte mult mai umane fata de cel britanic, care e mult mai ermetic si rece. E impulsiv, e rautacios si foarte pervers, incat la un  moment dat iti vine sa-l strangi de gat, dar are si momente pline de patos si omul chiar traieste o drama acolo si nimeni nu-l intelege. Probabil echipa din spatele seriei l-au conceput in asa fel incat oamenii sa se identifice cu el…?! Zic si eu.

Cat despre personajul lui Lucy Liu, Joan Watson face trecerea treptat de la simplu martor la investigatiile lui Holmes, la mana sa dreapta.  E destul de statica in primele episoade, e doar acolo ca sa-si faca meseria, cum s-ar zice, dar evolueaza si asta vrem cu totii de la un personaj cat de cat bun.

Nu mai zic nimic pentru ca nu vreau sa stric placerea de a vedea un serial si de-al intelege fiecare cum doreste. 

 

 

Image

Tot in categoria detectivi, adaugam si un strop de ocultism si ne iese in calea o noua serie numita Sleepy Hollow. Pasionata fiind de filmele lui Tim Burton si cum filmul lui din 1999, Sleepy Hollow mi-a placut foarte mult, mi-am zis ca seria asta e de mine. Au aparut pana acum trei episoade; nu e cine stie ce in materie de scenariu/regie/  iar unele efecte lasa de dorit, insa moaca expresiva a domnului Tom Mison ( FYI e si el englez) si suspansul ma fac sa vreau sa urmaresc acest serial.

Povestea e usor diferita fata de cea a lui Burton. Ichabod Crane, personajul lui Mison, moare in timpul Razboiului American de Independenta cand decapiteaza un mercenar feroace. Cu ajutoare magice, el invie, dar trezirea asta a lui are loc epoca contemporana, in modernul orasel Sleepy Hollow care nu mai are de foarte mult timp treaba cu ocultismul. Pana cand apare Calaretul fara Cap si alti demoni apocaliptici gata sa aduca distruga lumea oamenilor. Confuz, uimit ca o gogoasa costa un dolar si ceva, Ichabod se aliaza cu o tanara politista, care nici ea nu e tocmai straina de parte oculta a oraselului.  Reactiile lui Ichabod atat de inocente in ceea ce priveste inovatiile din utlimele secole chiar starnesc amuzament, dar ele sunt repede interupte de vreun moment morbid. 

Au anuntat recent ca vor face si un al doilea sezon, si nu ma mir avand in vedere ca inca de la primul episod lumea fandom-ului a explodat mai ceva decat la venirea lui Loki la ComicCon. Sper sa faca treaba buna cu povestea aceasta…

p.s.: un serial tot pe sistemul police+magic=♥ e si Grimm, avand deja doua sezoane si un bestiar complet din lumea fantastica.

Image

Once upon a time a avut premiera in 2011, e la al treilea sezon si nu cred ca cei de la ABC vor sa se opreasca aici. 

Subiectii serialului sunt celebrele personaje ale basmelor clasice pentru copii, care in urma unui blestem devastator ajung sa traiasca o viata de amnezici in lumea reala, intr-un orasel numit Storybrooke in America.  Fiecare episod se concentreaza pe cate un personaj, viata lui adaptata la viata reala, presarata pe alocuri cu flash back-uri din perioada cand traiau in Padurea Fermecata inainte de blestem. Intreaga actiune se invarte in jurul lui Emma, fiica Albei ca Zapada si a lui Fat Frumos, care a fost protejata de blestem. E mult mai interesant decat suna si e genul de serial la care se pot uita oameni de toate varstele. E ca un film de la Disney, doar ca nimeni nu canta. :))

Image

Constructia personajelor mi se pare cea mai interesanta parte din serial, Fiecare personaj are doua vieti, viata lui reala din universul magic si viata inventata, anosta, cu aceasi rutina zilnica din noua lume in care traiesc.  Se speculeaza mult teme specifice basmelor: eroul predestinat care-si neaga soarta, oameni meniti sa fie impreuna orice li s-ar intampla, vesnicul razboi dintre bine si rau si ideea ca orice  rau are si bine in el si orice e bun poate deveni rau, ai grija ce-ti doresti… in fine toate sunt in serialul asta. Cred ca e o incercare de a-i face pe oameni sa reindrageasca  basmele, intr-o maniera moderna si pe o filiera diferita fata de Disney.  Si ca sa fac putin spoiler… Primul sezon se concentreaza pe povestile clasice, insa cu evolutia serialului apar si povesti mai moderne, mai putin cunoscute sau care nu fac neaparat parte din zona europeana.

Image

Revenind cu picioarele pe pamant, septembrie s-a sfarsit cu premiera sezonului patru  din Downton Abbey.

Din clasa a IXa de cand am descoperit-o pe Jane Austen, mi-am descoperit si pasiunea pentru filmele de epoca. Imi placeau si inainte, in special cele cu actiunea plasta in Evul Mediu, in mare parte pentru ca eu chiar credeam ca voi ajunge un cavaler al Mesei Rotunde sau un cruciat, un templier, sabie sa am. 

Downton Abbey nu are nici cavaleri, nici domnite, ci oameni bogati, a caror unica  problema e sa-si gaseasca mostenitori. Nu, nu chiar. D.A. e o mini-serie britanica de exceptie. De la scenariul la cadrele de vis, la costumele care descriu o adevarata istorie a modei…tot. 

Actiunea se petrece in mare parte in Yorkshire la Downton Abbey, resedinta familiei Crawley.  Seria oscileaza in jurul evenimentelor istorice importante care au ajuns sa schimbe clasele sociale din lume, dar mai ales din Anglia.  

Viata stralucitoare si aparent lipsita de griji a aristrocratilor intra in constrast cu viata servitorilor, ce functioneaza pe un sistem foarte strict, in care ordinea  ierarhica e pe primul loc. In ambele tabere totusi aceleasi teme primordiale sunt tratate: viata, dragostea, moartea, averea, etc, insa si subiecte specifice perioadei sunt atinse. Emanciparea feminina joaca un rol important atat pentru femeile bogate care nu si-ar fi pus astefel de probleme, cat si pentru fetele din serviciu care incepeau sa observe ca un loc de munca bun nu inseamna doar sa fii in serviciu de la 12 ani si pana mori.  Politica e o componenta nelipsita din serial, dar familia Crawley pare mult mai interesata de ea decat personalul de sub scari. Membrii clasei de mijloc apar ca un liant dintre clasa superioara si cea inferioara, desi de cele mai multe ori nu sunt luati in considerare deoarece nu erau nici bogati nici saraci. 

Un serial mai dramatic ca acesta nu cred ca am mai vazut. Finalurile fericite nu prea sunt si daca scenaristii au avut vreo scapare o remediaza imediat. Nu va ganditi ca sunt masacre ca in Game of Thrones, dar nu e nici Austenland. 

Iar genialitatea serialului e data de  Maggie Smith. Violet Crawley, contesa de Grantham, este figura inteleapta din tot acest peisaj. Nu e deloc incantata de inventiile secolului XX, de cele mai multe ori isi apostrofeaza fiul, Robert Crawley, Lordul de Grantham si nu oboseste niciodata sa-si foloseasca sarcasmul si persifleaza pe oricine nu e la locul lui. Dar e si plina de umor, e ironica si niciodata nu greseste.

Nu stiu cat de buna reclama i-am facut eu show-ului, dar merita sa fie vizionat, iar Lady Violet Crawley iti zice si de ce:

 

Image

 

 

 

Advertisements

Lene mare sau spiritualitate?

Image

Theodor Aman – Hora de la Aninoasa (1890)

Cine ma cunoaste, stie ca am o mare pasiune pentru mitologii, legende, datini si alte lucruri mistice. Cand am gasit pe la ai mei prin atelier o carte ce se numea Mitologie Romaneasca a fost maaare bucurie. Cartea cu pricina e scrisa de un domn pe nume Marcel Olinescu, care s-a nascut in 1896, iar in 1919 este admis la Scoala de Arte Frumoase din Iasi la sculptura. A fost si pictor si gravor, iar lucrari de-ale sale se gasesc si in acest volum.

Dar,  nu viata lui ma intereseaza ci cintinutul Mitologiei romanesti. Primul capitol se numeste Facere Lumii  si sa zicem ca repovesteste Biblia intr-un stil mai arhaic. Sar peste capitolul asta, si ajung la capitolul doi: Oameni[i] Vechi. Ehee.. se schimba situatia aici; daca era o carte straina capitolul se numea “creaturi mitologice”. Si as am aflat si eu ce-s aia rugmani sau rohmani, ca la uriesi se mai zice si jidovoi si cica Adam a fost jidovoi.

Capitolul trei e putintel mai amuzant, si cumva Facerea Lumii din perspectiva Diavolului. Daca va intrebati cum a aparut maimuta, domnul Olinescu zice ca “Dracul a vrut si el sa faca om si a iesit maimuta”. Darwin se rasuceste in mormant acum…

Dar cele mai interesante capitole sunt cele legate de viata de zi cu zi si datinele pe la sarbatori. In carte sunt si descantece ca sa ramai insarcinata, ca sa scapi de semnele din nastere de pe copii, ca sa nu lepezi, la botezat, cand vine Zburatorul, cand mori, cand bocesti, etc. Si cand ma gandesc ca unele sate din Romania, inca se practica, macar jumatate dintre toate obiceiurile astea ma doare capul. Nu ca e ceva rau, dar oamenii au tendinta sa amestece superstitiile cu religia si asa se naste o noua “religie” pe care oamenii o cred ca fiind calea ce dreapta.

Apoi capitolul despre Timp, insira toate datinele in materie de seceta, vanturi, ploi, soare, furtuna, iar seceta, oricum, ideea e ca romanul nu e multumit niciodata cu vremea si tre’ sa faca mereu vreo vraja sa o schimbe. Aparent si cu simpaticul curcubeu e folosit ca sa apere vacile.

Acum o mica povestioara din viata mea: Eram pe-acasa intr-o zi si nu mai stiu ce faceam, dar vine bunica’mea la mine si-si pune mainile in cap ca faceam..ce faceam ( nu faceam nimic exceptional, doar ca prietenii mei au pervy minds si se gandesc departe, in orice caz, probabil mancam carne sau faceam vreo munca, casnica). Eu speriata si stiind cum e ea cand cineva lucreaza la sarbatori sau Duminica o intreb ce sarbatoare mare e. Ea: “E luni!!!!” Pai bine, bunico, e luni, dar…daca nu e in calendar niciun cap de sfant, sau vreo zi cu sfant mare, ce ma iei la rost. Si ea tot o dadea ca e luni si e luni. maaare pacat, luniluniluni!!! Pana la urma aflu ca e Lunea Ingerilor si trebuie sa tinem post si rugaciune. Iaca sac! Iar cartea vine cu un raspuns mai plauzibil, sa zicem: Sfanta Lunea e femeie tare batrana, cea mai batrana, pentru ca in ziua ei a inceput Dumnezeu sa faca toate cate le-a facut.  Mda…dupa calendarul gregorian a inceput luni, dupa ala mayas poate nici nu a inceput, daca e sa ne luam dupa date mai vechi a inceput Duminica, etc. Oricum, daca e sa tinem toate superstitiile si datinele astea arhaice Martea nu trebuie sa plecam la drum sau sa coasem camasi,Miercurea nu e bine sa te speli ca ramai vaduv(a), Joi nu ai voie sa speli pe cineva pe cap, insa e bine sa incepi sa lucrezi si sa te logodesti/casatoresti sau sa petesti. Vinerea, fetele tre’ sa tina post ca se fac frumoase (azi se zice ca tin cura de slabire..), insa vinerea nu ai voie sa te barbieresti, sa te tunzi, sa-ti tai unghiile, sa cosi sau sa torci. Noroc ca nu mai toarce nimeni. Doar pisicile mai torc si totusi le merge bine. 😀 Sambata cica sta Iadul inchis, asa ca e bun sa te “programezi” la Doamna Moarte. In fine, Duminica, nu se face nimic, absolut nimic. Nici de dimineata sa nu dormi ca e popa in biserica [dar daca vii la 5 dimineata acasa trebuie sa dormi, macar 5 ore].

Image

sursa: Datini Romanesti (FB)

Eh..si utie ca acum vine partea frumoasa :D. Sarbatorile si datinele de peste an, care sunt cam la interval de 7-10 zile intre ele, ceea ce rezulta intr-un an in care nu ai voie sa lucri ca-ti mor oile, ca vine lupu la vite, ca se balbaie copilul, ca iti arde casa, ca-ti moare nevasta, ca mori, oricum mare prapad. Si am si cateva exemple strasnice.

Daca te bate naiba si te apuci sa lucrezi pe 17 si 18 Ianuarie, sunt zile fulgeratoare si te prinde la vara Sf. Ilie cu trasnete saaau….fiind si iarna sunt “zile rele de boli si de pojar la copii”.

Daca cumva pica sesiunea in jurul datei de 10 februarie, dragi studenti sa nu lucrati ca vine Sf. Haralambie cu holera, ciuma si moarte.

Si ca se aprope acum, luati aminte dragi cititori, ca pe 15 Iulie cade Ciurica (nu stiu ce e aia) insa trebuie sa o serbezi ca sa nu ajungi schiop si ca femeia sa aiba trai bun cu barabtul in casatorie. Si cine e batut pe 15 e batut tot anul. Apoi pe 17 Iulie femeile nu au voie sa se piaptane ca vin lupii si mananca vitele. Noroc ca nu am vite ca veneau lupii in fiecare zi la ele. Si tot pe 17 cade si Foca, sarbatoare cu care m-au innebunit unele prin liceu. Si aparent Foca asta o serbezi si pe 20 Iulie, ca e Sf. Ilie, apoi pe 22 si mai ai treaba si pe 27 cu Pintilie Calatorul. Dar pinguinul cand il serbam?

Toata luna august se sta mai mult degeaba. Septembrie cam la fel. Aparent in primele doua saptamani din septembrie nu se intampla nimic asa ca poti sa-ti varuiesti casa, sa te pieptani, sa dai de mancare la copil, eventual. Noiembrie serbezi cam toata luna, ca oricum  sunt Arhanghelii pe 8 si Sf.Andrei pe 30, apoi intre datele astea te rogi sa nu vina lupii si serpii la vaci, aprinzi lumanari in nu stiu ce fel ca sa-ti faci ursitul sa te iubeasca, se da mult de pomana. Si probabil stiti traditia aia ca de Sf.Andrei sa-si puna fetele busuioc sub perna sa-si viseze ursitul. Acum stiu de ce nu am visat eu nimic (am incercat chair si cu busuioc tocat la plic, ma gandeam ca E-urile sporesc starea de REM), trebuia sa pun 41 de boabe de grau si pe cine visam ca vine sa-mi fure boabele, cu ala ma maritam. Anul asta ma duc la piata =))

Cica pe 4 Decembrie copiii nu au voie sa manance fasole sau orice fel de boabe ca altfel fac varsat de vant cat bobu. Si oricum Decembrie cu sau fara sarbatori (oricum sunt multe “zile magice”) nu lucrezi ca pe 1 Decembrie e liber, pe 2 eventual te dregi, vine 3 si 4..lasa ca se duc repede, pe 5 iti faci ghetele, 6 bem iar, pe 20 de Ignat taiem porcul si foarte posibil sa dureze vreo 3 zile, apoi vine Craciunul, vacanta oricum, Anul Nou si o luam de la capat. Era totusi o zi, dar nu o mai gasesc in care era recomandat sa incepi un proiect important, sa incepi lucrul la ceva.

Fascinanta traditia romaneasca veche. Pe alocuri se aseamana cu traditiile sarbatorilor celtice, mai nou imprumutate de Neo-Pagani si Wiccani. Oricum, rasfoind cartea asta, am ajuns la o concluzie: daca cineva ii considera lenesi pe romani, ei de fapt nu sunt asa, sunt doar superstitiosi. La urma urmei, cine se bucura cand vin lupii la vaci?!

 

Anibas in UK e de acum Anibas back to

Image

Anibas in UK e de acum Anibas back to her normal boring life here in Romania. 

Am deja o saptamana de cand sunt acasa si ma simt bine. Sunt in camera mea, cu patul si cartile mele, cu un calculator care functioneaza, cu cele 5 pisici din curte, cu Gogol, cu ai mei si cu prietenii. Credeam ca ma voi adapta greu acum la vremea de acasa, in mare parte din cauza ca toti mi se plangeau ca e canicula, insa de cand am venit eu mai mult ploua. 

Si mi-e groaza de cat am de lucrat si invatat pentru la toamna. 

Licente MCR 2013

Imi voi cere scuze in avans paritilor mei in cazul in care vor avea o factura la telefon putintel mai mare decat de obicei, dar am conectat laptopul la netul de pe mobil, pentru ca in camin a fost o problema cu internetul iar cablul meu e prea ofticat ca sa functioneze normal. Iar administratorii de la camin deja s-au plictisit de mine si cablu meu. 😦

Oricum, azi, intr-o zi frumoasa si caniculara pentru Anglia [20 grade] am mers la facultate pentru ca prof. Ian sa ne dea rezultatele si feedback-ul. Nu am sa intru acum detalii cu sistemul de notare de aici care e total pe dos fata de Romania si e format din..3 sisteme internationale cred, asa ca trec direct la marele eveniment al facultatii din perioada 15-19 Iunie. Licentele.

Image

Licentele celor de la Illustration with Animation nu se rezuma doar la clasica ilustratie de carte pentru copii, asa cum facem noi in tara. Studentii exploreaza absolut toate domeniile ilustratiei, de la ilustratii pentru carti de copii la carti de adulti, ilustratii conceptuale, ilustratii arhitecturale sau de moda, ilustratii simple de revista, etc.

Image

Cum ar fi cazul acestei studente, care a creat ilustratii si modele pentru bucati de faianta. Daca era in Iasi o trimiteau la ceramica pe fata, dar aici sa iesi din zona ta de confort si sa explorezi cat mai mult e probabil deviza facultatii.

IMG_0984

 

Afisul evenimentului [nu, poza e in pozitia corecta]. Cu ocazia asta, facultatea sarbatoreste si 175 de la fondare [pe langa faptul ca e a doua cea mai veche scoala de arta din Anglia dupa Academia Regala din Londra] prilej pentru toate scolile din oras sa-si aduca elevii confuzi sa vada arta. In majoritatea pozelor mele apar liceene in uniforme.

IMG_0904

Daca inainte toate spatiile erau pline de mese de lucru si scaune, acum totul era curatat. Inca din ultima zi incepusera sa stranga totul, mai ales ca in ultimul weekend din semestru facultatea era ca un front de lupta. Cel putin in zona celor de la moda [foto sus] era un amalgam de ate, materiale, ambalaje de mancare si manechine.

IMG_0949

 

Mesele acelea lungi sunt ca niste casete de la muzeu, pline cu obiectelor celor care studiaza Bijuteriile. Coliere facute din materile neconventionale dar intr-o maniera in care nici nu-ti vine a crede. Bineinteles ca exista si cate o lucrare mai extravaganta, cum ar fi colierele din metal si ..par de om, cred, dar daca ai in tine spirit de Lady Gaga probabil e normal sa porti par la gat.

IMG_0956

Scolaritele de care vorbeam in jurul lucrarilor ce apartinde studentii de la sectia de Broderie. Si nu, nu am vazut niciun goblen acolo. Dintre toate sectiile, studentii de la Broderie cred ca au explorat cel mai mult, si au luat foarte in serios trendul actual de a face arta [in cazul lor broderii] din materiale neconventionale.

IMG_0951

 

Nimic special la un cilindru, dar acel cinlindru e facut din mii de bucati de hartie, puse in teancuri. Pare de ciment, dar e doar hartie si are un efect asupra tuturor: absolut toti vizitatorii s-au dus si au atins lucrarea sau au analizat-o foarte atent.

IMG_0962

 

Inca ma surprinde functionalitatea spatiului, cum din ateliere de zi cu zi s-au format galerii de arta. Parca eram la muzeu.

IMG_0986Studentii de la graphic design, desi aveau fiecare cate un proiect individual au facut in asa fel incat aceste proiecte sa se imbine intr-o singura tematica si anume Totem. Si-au facut chiar si cataloage pe care le ofereau gratis la doritori. M-am ales si eu cu unul. Lucrarile din fotografie se intindeau pe..4 etaje. As vrea sa vad imprimanta care le-a scos.

IMG_0960 IMG_0964

 

Nu stiu de ce, dar cred ca acesta este proiectul meu preferat. Apartine unei fete de la Broderie si a reciclat vechi farfurii de portelan: a decupat forme din ele le-a rearanjat si a realizat proiectul asta. Foarte decorativ, costisitor si minutios, avand in vedere ca a reusit sa scoata forme foarte clare din niste farfurii.

IMG_0988

 

Cei de la graphic design si-au printat pana si panourile de expunere.

IMG_0969

 

Si daca v-ati plictisit de arta neconventionala si conceptuala si care da mult de gandit, mai sus sunt lucrarile unei fete de la Arte Interactive. Lucrarile cred ca erau in jur de 1m x 70 cm, ulei pe placaj. De la apropiere de vedeau foarte bine tusele de culoare si cumva te dureau ochii de la cat de vibrata era suprafata, dar daca te dadeai un metru in spate aveai in fata ochilor un hiper-realism ca la carte.

IMG_0982

 

Toate scarile vuiau de lume si cu ocazia asta am decoperit ca peretii din stanga sunt magici: ii deschizi si-i inchizi cum vrei si mai au si aparate de proiectie montate in stalpii de sustinere.

IMG_0976

IMG_0973

 

Licentele la Potografie nu aduc nimic nou in acest univers. Ori fotografii abstracte si experimente de lumina, ori portrete. Insa printurile de o calitate superioara si la dimensiuni foarte mari.

IMG_0965Si daca va intrebati de ce lucreaza asa de bine studenti din Manchester raspunsul in gasiti la cantina/cafeneaua facultatii: ei servesc prajiturile in farfurii de portelan ornamentate delicat. Si au si servetele negre [bineinteles ca ala se duce la colectie].

 

Si acum concluzii concluzii. Nu am pus toate imaginile aici, bineinteles, dar daca e sa-mi fac o idee despre ce am vazut aici, in comparatie cu ce am vazut la licentele din tara, pot spune ca studentii de aici au un maaaare plus de la mine. Poate ca nu toti stapanesc cu maiestrie tehnicile traditionale mult iubite de profesorii de la noi si poate ca unele elemente pot parea prea puerile sau duc putin spre zona kitsch, dar daca dai o cautare pe net [tumblr, pinterest, portofoliile artistilor din afara] vei vedea ca zona in care se invart studentii englezi e de fapt zona de interes artisitc pe care o cauta…cine o cauta si aduce si succes [mai mult sau mai putin]. Si poate ca unele lucrari dau impresia aia de “ah, dar puteam si eu sa fac asta, dar nu am facut”, insa cat am stat aici am vazut cat de multa documentatie fac studentii doar pentru un personaj sau pentru o tusa de culoare. Sunt si ei cascati ca si noi si isi dau si eu aere de tineri neintelesi si au paru vopsit multicolor, dar muncesc de 1000 de ori mai mult ca noi.  Poate e mediu de asa natura, cu aparatura sofisticata si aere boeme care te imbie la lucru… nu m-am lamurit in totalitate ce ii determina pe studenti sa stea toata ziua la facultate. Si as avea o gramada de spus pe subiectul asta, dar cum am zis la inceputul postarii…net-mobil..factura. >_<

 

Disclaimer: desi eu am facut pozele si le public pe blogul meu, continutul lor apartine in totalitate studentilor de la Manchester School of Art and Design [e munca lor].

 

 

A la mode

The tones of gray, pale turquoise and pink will prevail.

– Christian Dior 

Image

Azi am prins o zi cu soare si mult vant asa ca pe cararile asfaltate si umede pentru ca plouat torential ieri si a spalat rezidurile acide ale porumbeilor, m-am dus in vizita la Galeria Costumelor din Manchester.

Situata in Platt Hall din parcul Platt Fields, galeria are exponate de moda incepand cu secolul XVII si pana in prezent. Colectia e relativ mica, iar majoritate costumelor au apartinut fie fostilor proprietari din Platt Hall fie donatii de la diversi oameni. 

Image

 

Dar atractia principala a fost o mini-expozitie cu cateva rochii de la casa Dior.

Image

 

Majoritatea creatilor lui Dior erau din anii 50, foarte elegante si cu pretentii.

Image

 

Aceasta splendoare in roz e una dintre primele creatii ale lui Yves Saint Laurent pentru Dior. Inital piesa a fost destinata pentru podium dar nu a mai ajuns acolo intrand direct in magazine. 

Cu ocazia asta am mai invatat ceva legat de istoria modei in lume. Ca de exemplu creatiile lui Dior pentru Marea Britanie erau in culori mai sobre si materiale mai grose, fata de cele din Paris ce pastrau design-ul original. Asa ca se intampla sa gasesti aceeasi piesa si in Londra si in Paris dar in culori diferite. Putin complicat pentru cine vroia aceasi croiala in doua culori.

Image

 

Rochia rosie in carouri e preferata mea. Nu stiu cat costa acum o rochie Dior originala, dar daca vreodata am sa castig la loto, imi voi cumpara rochia asta rosie.

Image

 

O oprire si prin anii ’70 cu rochia mea favorita in prim plan.

Image

 

Le vreau pe toate!!! Chiar si chestia aia mica roz din stanga jos care seamana cu un rac fiert. 🙂

Image

very 1910s

 

 

Casa lui Darcy si satu’ renumit pentru tarte

O noua excursie, fratilor, in minunatul Peak District.

Image

Parcul National Peak Distric se asterne frumos la capatul sudic al Penninilor, intre Sheffield si Manchester. A fost primul parc national infiintat in 1951 si acopera sase comitate.

Image

Prima oprire pe ziua de azi a fost la Casa Chatsworth, cea mai importanta atractia turistica din aceasta zona a parcului. Doua treimi din casa sunt inca locuite de catre Ducele de Devonshire.

Image

Casa originala din perioada Elisabetana a fost construita in 1551 de catre Bess de Hardwick si al doilea ei sot. Maria Regina a Scotiei [ Mary Queen of Scots] a fost intemnitata de cateva ori intre 1570 si 1581 la cererea verisoarei sale Elisabeta I. Casa a fost modificata intensiv intre 1686 si 1707 apoi largita in anii 1820.

Image

Si pe langa o casa frumoasa mai sunt si 105 acri de gradina, cu sere, labirint din boscheti, helestee, fantani, copaci si trandafiri.

Image

Si sa nu uitam statuiile de inspiratie antica…

Image

…sau cele din epoca contemporana.\

Image

Cascada in trepte a Primului Duce.

Image

Si acum in interior. Se pare ca tavanele cu picturi baroce sunt atractia principala in casa, insa si celelalte camere nu duc lipsa de lucruri interesante, cum ar fi picturi de Rembrandt si Gainsborough.

Dar ca sa fiu sincer, cand am ales sa merg in excursia asta, nu m-au interesat picturile [am vazut in muzee destule], ci faptul ca asta e casa lui Darcy. Si da, stiu ca Domnul Darcy e un personaj fictiv [da, sigur], dar aceasta casa a aparut in Mandrie si Prejudecata, ecranizarea din 2005 reprezentan  Pemberley-ul, casa lui Darcy. Casa a fost mentionata si in cartea lui Jane Austen ca fiind unul dintre locurile pe care Elizabeth Bennet le viziteaza inainte sa ajunga la Pemberley. De asemenea a aparut si in filmul Ducesa in care joaca tot Keira Knightley impreuna cu Voldemort [actorul].

ImageImage

Imi pare rau ca nu am apucat sa-i fac poza, dar in dormitorul doamnei era un dulap mare si alb, cu elemente aurii. Nimic nou pana acum, dar in spatele usilor nu erau haine, nu era nici Narnia, era o cada de imbaiat, cu toate accesoriile necesare, cu exceptia robinetelor. Vreau si eu asa ceva in camera. M-ar scuti de un drum pana la baie…

Image

Sala de mese a celui de-al saselea Duce. Oare cati duci are casa asta?!

Image

Et la piece de resistance…

Image

Camera cu sculpturi. In film parea mai mare camera, dar oricum…e frumoasa si majoritatea statuilor sunt facute de Canova.

si melodia..

ImageImage

Au si arta moderna, nu doar arta clasica…

Image

Si niste floricele ciudate si ne indreptam spre a doua vizita. Am uitat ceva: la casa ast era si un targ de mancare: placinte medievale [majoritate aveau miel si cartofi], foarte mult fudge, bere, burgeri si inghetata. Si multe, multe, multe oi.

 

 

Image

Urmatoare oprire a fost in … nu stiu daca era oras sau sat, oricum se numeste Bakewell. Acest loc este renumit pentru budinca Bakewell sau cunoscuta in mod general, Tarta Bakewell.

Arata asa :

IMG_1337

 

E un foietaj umplut cu un fel de crema de zahar ars si sub crema aia e dulceata de capsuni.

Tarta a fost inventata spre sfarsitul secolului XIX cand un bucatar a facut o eroare in timp ce facea o tarta de capsuni. Chiar ca a facut o eroare… E interesanta la gust, dar cum eu nu ma omor dupa mancarurile facute din capsuni sau cu aroma de capsuni nu as zice ca e preferata mea. Dar daca ti-e foame si singurul loc unde sa poti sta jos e in cimitir merge. Si vorbesc de cimitirul de mai sus de la Biserica All Saints. Cred ca se distreaza de minune astia in ziua de Halloween.

Si ca veni vorba de distractie azi fiind zi de targuri si piete, in biserica, dupa slujba bineinteles, se organizase open caffe : biserica era plina de mese cu fete rosi iar o doamna imbracata in servitoare edwardiana si cu o cruce imensa pe piept servea batranii enoriasi cu ce doreau. Cred ca era un fel de…ultima masa inainte de stiti-voi-ce.

IMG_0845 IMG_1341

 

Cat despre catunul Bakewell… nimic interesant. Aveau cateva targuri – un targ hand made lipsit de originalitate, un targ cu…obiecte si un targ cu mancare. Surprinzatori de multi motociclisti si ma refer la veterani pe Harley si tipe care te pot taia in doua cu privirea; stateau pe malul raului cu rate si beau suc de portocale sau mancau inghetata. Foarte responsabili.

Tot pe marginea raului, langa mine, era o domnisorica de vreo 12-13 ani care citea Harry Potter and the Order of Phoenix. Pentru un minut am fost mandra de generatia ei; dar probabil e si ea o exceptie.

IMG_0841Si niste oi odihnindu-se. In jurl casei Chatsworth e un domeniu imens [cica in jur de 133 mile de trasee pt plimbare] plin cu oi si baliga lor. Si cum drumul era din tarana si pietroaie si baliga, am reusit ceea ce reusesc eu de fiecare data  si m-am impiedicat. Si am ajuns pe jos. Si sticla de apa era pe camp. Si mi-am rupt blugii in genunchi. Si ma dor picioarele de mor. Maammi?! :-s

 

 

Marea Parada din Manchester

Image

 

Inainte sa inceapa parada fiecare statea pe unde apuca. Noroc ca am venit cu o ora mai devreme si am prins un loc in fata 🙂

Parada din Manchester initiata in 2010, sarbatoreste diversitatea culturala si etnica din Manchester: de la minoritatile etnice principale din oras la cluburile creative si artistice. Tema de anul acesta a fost Wish you were here. Din pacate Pink Floyd nu sa auzit pe nicaieri…

ImageImage

Inainte sa ajunga primul car alegoric, o fanfara de jachete rosii a trecut batand la toba. Apoi acest dragon multicolor a aparut, miscandu-si gatul gigantic. Cred ca e in marime naturala. 🙂

ImageImage

Apoi au venit oamenii legii cu Tardis in spate. Bine..stiu ca acea cabina albastra e specifica politiei engleze sau ceva de genul acesta, insa tot la Tardis si Doctor Who ma gandesc prima data cand o vad 😀

Image

Alaiul biciclistilor a fost simpatic tare. Fete in fuste, baieti in cu palarii si veste in carouri, biciclete usor vintage si toate decorate cu flori. Usor hipstericesc daca stau sa ma gandesc, dar cu un aer detasat de primavara.

Image

 

ImageMai sus …centru pentru cariere si asociatia circarilor.

ImageImage

Image

In fata mea erau doua gemene cu parul rosu 😀

Image

 

Nu mai tin minte de cine apartinea pasarea asta, dar seamana cu o piniata uriasa.

ImageImage

Comunitatea chineza a fost cea mai complexa dintre toate, cu o multime de oameni [si 3 sferturi dintre ei nu erau chinezi… o.0], costume colorate. Peste tot zburau baloane de sapun, in mare parte si din cauza ca erau copii cu pistoale care improscau baloane de sapun, dar carul din poza de deasupra parca era dintr-un desen de ala fantastic cu personaje ciudate si balonase. 

Image

Nu scap de Vrajitorul din Oz nici aici. Si au si drumul ala idiot galben… Why, God, why?!

ImageImage

Alaiul gay-ilor si al lesbienelor. Cel mai mic alai, dar foarte simpatic; desi gurile alea uriase sunt cam stranii, dar hei..fabuloase! 😉

Image

 

De mentionat ca Manchester-ul e un oras plin de asociatii de caritate si la fiecare colt de strada e cate o persoana cu o galetusa pentru bani. Am donat si eu de doua ori, iar prima data am primit o brosa in forma de floare galbena. 

ImageImage

Aparent anul acesta Manchester United a ajuns campioana pentru a 20a oara si nu stiu cum am reusit dar am nimerit intr-un grup de pensionari fani inraiti a-i echipei de fotbal. Cand a ajuns alaiul microbist, toata lumea a inceput sa canta imnul echipei [cred ca era imnul] inclusiv pensionarii din jurul meu [printre care erau si multe femei] cu atata ardoare ca ma asteptam sa sara gardul dintre noi si parada si sa se bage printre steagurile alea. Si pentru ca era si fotbalul implicat, comerciantii ambulanti vindeau un fel de trompete, hibrid intre claxoanele alea de bicicleta din anii ’20 si vuvuzelele de la campionatul din Africa de Sud. Unul dintre pensionari era asa de deranjat de claxoanele alea incat a rugat un comerciant sa nu mai sune din ele, si se mai ducea si la fiecare copilas si-l ruga sa nu mai faca galagie. 

ImageImage

Fat-Frumos calare pe calul alb.

Image

 

Mda..clarul s-a facut pe chelia domnului. Oricum, alaiul indian a apelat la cea mai renumita sarbatoare a lor, anume festivalul Holi, cand se improsca cu diverse culori. Efectul a fost pe cinste si cand s-au apucat sa danseze si bollywood multimea era in delir.

 

 

Castele medievale

Image

 

Inca o excursie cu Societatea Internationala si asta pentru ca au afisat programul de vara. Din pacate restul excursiilor sunt aceleasi in care am fost deja pana acum.

Asa ca ieri, cu ocazia Pastelui ortodox, am mers in Nordul Tarii Galilor [North Wales], unde am vizitat doua castele medievale: Castelul Conwy si Castelul Caernarfon.

Image

 

Castelul Conwy a fost construit de Edward I si este considerat o capodopera medievala. Constructia sa a durat 5 ani [1282-1287], iar forma castelul a fost in mare parte dictata de stanca pe care a fost construit. Costurile constructii s-au ridicat pana la 15.000 de lire, adica in jur de 45 mil. de lire in ziua de azi. Extravagant! Citisem pe o placuta prin castel ca Edward I cheltuia in jur de 500 de lire pe luna pe intretinerea camerelor chiar daca nu locuia cineva acolo, iar oamenii bisericii s-au cam suparat pe el pentru ca acei bani erau bani publici.

ImageIn mare, interiorul castelului e o ruina, dar e o ruina foarte bine intretinuta si adaposteste pescarusi si porumbei.  Are opt turnuri, dintre care patru mai au o extensie mai mare, ca in imaginea de sus, turnul din stanga. Scarile sunt in spirala, inguste, cu trepte abrupte si doar o sfoara groasa de care sa te tii cand urci si cobori. In pliant scrie ca nu e recomandat celor cu probleme cardiace, insa se merita efortul pentru ca privelistea e minunata.

ImageAici e chiar pe zidul castelului. 

ImageImageImage

In prima parte a vizitei noastre in Conwy a fost innorat si cam frig, a batut vantul foarte tare, dar cand urci scari multe nu mai simti frigul, ci doar curentul.

Image

 

Scarile despre care vorbeam

ImageImage

Cele trei poduri: podul din secolul XX, podul suspendat realizat Thomas Telford in 1826 si podul tubular pentru calea ferata proiectat de Robert Stephenson.

Cand am iesit din castel a aparut si soarele…

Image

 

Asa ca m-am plimbat pe zidurile de aparare

Image

 

Zidurile orasului au in jur de 3 sferturi de mila si au 22 de turnuri de aparare si trei porti originale. Din nou privelistea e foarte frumoasa si e mai cald acolo sus cand apare soarele, dar curentul circula printre pietrelea alea asa ca e nevoie de o caciual. Si de incaltaminte buna si eventual sportiva, pentru ca zidurile sunt abrupte si in niciun caz nu au un paviment plat; cioturi de pietre ies prin toate partile.

ImageImageImageImage

 

Frumos peisaj 🙂 Si in plus am avut ocazia sa vad gradinile oamenilor :))

Cand am coborat am vizitat si casa Aberconwy, o casa cu tencuiala si grinzile din sec. XIV. Camerele sunt mobilate in stil. Intrarea pentru adulti costa 3.40 de lire. Daca esti membrul al Trustului National, atunci intri gratis la toate obiectivele detinute de organizatie. Pe unde am mers toti ma intrebau daca nu sunt membru si ma intrebau daca nu vreau sa devin. Nu prea vad rostul, avand in vedere ca nu stau prea mult pe meleagurile astea ca sa pot vizita toate casele si gradinile lor. Dar daca va intereseaza, persoanele intre 13 si 25 de ani platesc doar 26 de lire pentru a deveni membrii.

Image

 

Mai aveam vreo ora pana la sa ne intalnim cu totii pentru autocar, asa ca m-am dus acolo unde era cea mai mare aglomeratie: pe debarcader.

Image

 

Cladirea rosie este considerata cea mai micuta casa din Marea Britanie.

Image

 

Si am incheiat vizita cu o inghetata Blue Banana… atractia zilei aparent pentru amatoii de dulce.

Image

 

Urmatoarea oprire a fost la Castelul Caernarfon si am nimerit in timpul unui mini festival medieval.

Image

 

Nu sunt sigura cine erau mai entuziasmati de festval…copiii sau parintii…

Image

 

Acum ora de istorie: in 1301 Edward l-a facut pe fiul sau primul Print de Wales si l-a instalat in acest castel. Oraselul si castelul au constituit o mare atractie mereu, iar in sec I, romanii s-au stabilit aici cu un fort, Segontium.

Castelul e construit langa un rau, iar Edward a vrut ca acest castel sa fie cel mai impresionant dintre toate fortaretele sale din Tara Galilor, asa ca a fost realizat dupa modelul zidurilor din sec V ale Constantinopolului. Castelul a fost construit intre 1283 si 1301, ca o parte din proiectul lui de a construi cat mai multe cetati pentru a tine Tara Galilor sub control.

In interiorul castelului se afla si Muzeul Royal Welsh Fusiliers. Nu stiu cum sa traduc ultimul cuvant, dar aparent fusiliers e un termen ce descrie mai multe tipuri de soldati, iar termenul depinde si de perioada istorica. Oricum, in muzeu e un fel de incursiune in istoria armatei britanice, uniformele purtate, arme si medalii. Iar muzeul a fost finantat de catre Printrul Charles. Si ca veni vorba de el, in curtea castelului a avut loc evenimentul din 1969 cand Charles a fost investit in mod oficial ca Print de Wels. Erau multe fotografii cu el si regina si un filmulet cu ceremonia. Era simpatic Majestatea Sa la 21 de ani. 🙂

Image

ImageImageImageImage

 

M-am dus sa vad si eu sa vad cum e cu festivalul asta medieval. In imagine avem niste domnite pentru care se vor lupta niste domni…si doamne.

ImageCavalerul cu scutul ridicat sa se apere e de fapt o tipa. L-a batut mar 😀

ImageDupa ce s-au luptat cativa, a fost o scurta pauza in care domnitele ne-au incantat privirea cu un dans…daca se putea numi dans.

ImageImage

 

Fiind un festival medieval ma gandeam ca am sa vad oamenii imbracati ca atare; doar copiii erau cavaleri si alergau ca bezmeticii cu sabii de lemn si armura din folie de aluminiu. Adultii, ei bine, ei erau costumati in niste victorieni steampunk. Nu am reusit sa-i fotografiez bine pe aia cu accesorii steampunk, dar in poza de deasupra celei cu doamna albastra sunt niste domni parca pregatiti de vanatoare si cu binocluri ciudate si ochelari de sudura, iar sotiile lor erau incorsetate si dantelate, niste splendori gotice la varsta  a treia.

 

In schimb, orasul e mic si plictisitor. Fiind duminica totul era inchis cu exceptia unor terase. 

Pe drumul de intoarcere spre Manchester am avut de data asta de partea mea marea. Marea Irlandei chiar. M-am uitat pe harta si am vazut ca oraselul Caernarfon e in dreptul Dublin-ului. Ar fi trebui sa-mi iau o barca sa ma duc pana acolo :))))

 

Image

 

ImageImage

Si cam asta a fost si ziua de ieri.

 

 

 

 

 

 

Filme in aprilie

In aprilie, am facut cum am facut si am mai recuperat si eu cu filmele.

Image

The Perks of Being a Wallflower (2012)

Am gasit aici in librarii cartea si am citit-o apoi am vazut si filmul. Chiar e o adaptare buna, asta pentru ca regia si scenariu au fost facute de catre autorul cartii. Cartea si filmul se completeaza una pe alta si formeaza un frumos duo pentru orice adolescent in cautare..de ceva. Nici nu trebuie sa fii adolescent ca sa empatizezi cu personajele.

Image

Twilight: breaking dawn 2 (2012)

Si nici nu l-am terminat de vazut, pentru ca pe site-ul unde-l gasisem online erau incarcate doar 60 si ceva de minute. Dar mi-a ajuns…pentru ca am vazut una bucata caine plouat, una bucata copil zburator, nite vampiri care se credeau din Romania si erau marginalizati. Parca mai era ceva pe-acolo… A da, bebelusul era foarte sinistru si foarte probabil facut digital, dar oricum sinsitru. In schimb genericul de inceput a fost interesant, foarte lung, dar interesant.

Image

Pitch Perfect (2012)

Ok. Nu stiu de ce, dar mie mi-a placut foarte mult comedia asta cantatoare, despre competitiile grupurilor de a cappella din facultati. Foarte stupida pe alocuri, are momente foarte amuzante atunci cand apare Fat Amy in peisaj, multa muzica si o comemorare a melodiei din finalul filmului The Breakfast Club. A, joaca si Anna Kendrick.

ImageRed riding hood (2011)

Singurul lucru bun la filmul asta e coloana sonora (Fever Ray). Nici nu stiu de ce s-a bagat DiCaprio la produs filmul asta, cat despre doamna regizor, cred ca i-a placut mult in primul Twilight contrastul alb-rosu si s-a gandit sa-l bage si aici. Si daca nu ma insel tatal Scufitei e acelasi actor care l-a jucat pe tatal Bellei; e mai anost decat in Twilight. Nici macar laturile masculine din triunghiul amoros nu erau interesante.

Image

Jane Eyer (2011)

Cartea mi-a placut la nebunie acum o eternitate cand am citit-o, iar adaptarea asta e frumusica. Mi se pare ca tot adaptarea lui Zeffirelli e fabuloasa si surprinde mai bine stilul acela sobru de la inceputul perioadei Victoriene, dar din pacate acum am realizat ca lui Zeffirelli i-a lipsit un lucru: Michael Fassbender. E cel mai bun Mr. Rochester dintre toti, iar Charlotte Gainsbourg e cea mai potrivita Jane Eyer. Desi Mia se incadra mai bine la tipologia personajului… Oricum filmul, nu duce lipsa de costume minunate, scenografie frumoasa si cadre bune.

Image

Jack the giant slayer (2013)

Acest film l-am vazut la cinematograf, aici in Manchester, intr-o zi de..luni cred, dupa ore. Mai eram eu si inca un cuplu in varsta in sala si a fost cam frig. 

Povestea filmului toata lumea cred ca o stie, e dupa basmul Jack si vrejul de fasole, usor schimbata pe alocuri. In tot filmul, personajul lui Ewan McGregor e singurul care stie ce face pe-acolo. Restul nici nu mai conteaza. Cat despre uriasi…cam nespalati si cu tendinte canibalistice evidente, sunt victimele societatii medievale.

McGregor cu freza de hipster si armura draguta, se lupta acolo si ramane in urma doar ca sa-i intarzie pe asupriti asupritori si la urma nu primeste nimic. NADA! Printesa ramane cu Jack [ buhu, era evident, deci nu e spoiler].  Si stiu ca zice el in film, ca nu e eroul, dar macar apuca sa vada cum se termina totul… dar merita si el ceva. TT__TT

De mentionat, ca toata nebunia cu Jack si uriasii nu o constituie fasolea, ci o coroana, cu proprietati magice ce ii controleaza pe uriasi; sau, ma rog, ei se supun celui ce o poarta. Iar in final cand Jack si a lui printesa aventuroasa spun povesti de adormit copii, copiilor lor, acesia isi intreaba parintii ce au facut cu coroana: urmeaza 5 minute de lucru manual la o coroana veche, care e din ce in ce mai impodobita ca in cele din urma sa se dovedeasca a fi celebra coroana din Turnul Londrei. Mi-ar placea sa cred ca pricina pentru care e asa innorat in Anglia o constituie faptul ca traiesc gigantii deasupra. 🙂 Ceea ce explica de ce micul dejun traditional implica fasole… Wow..totul are sens acum.

Image

Silver Linings Playbook (2012)

A fost ciudat sa-l vad pe Bradley Cooper intr-un rol care nu implica un macho man tembel. I-ar trebui mai multe roluri de intelectual dus cu sorcova. Jeana Lau asta a fost simpatica, desi, nu stiu din ce motiv, da’ ma  vocea ei. In X-Men era toata albastra, o muza mutanta si nuda si nu am bagat de seama ce spunea mititica acolo, dar aici, vocea ei avea ceva..

SI da, e un film bun, merita vazut de toti.

Image

Love and other drugs (2010)

Anne Hathaway cu par. Ceva legat de pastile. Habar n-am ce s-a mai intamplat in rest pentru ca mi-a blocat Jake Gyllenhaal tot ecranul. [mda..asta de cand era un adolescent cu par slinos arata bine…iar filmul asta nu e recomandat pentru fetele cu inima slaba :)) ].

Image

Hotel Transylvania (2012)

O animatie foarte draguta, cu grafica frumusica si cu steagul Romaniei aparand in ea. :))

Nu stiu cum si-au facut astia documentarea dar prin cimitirul din film apar niste troite de la Sapanta, taranii sunt imbracati aproape, aproape la fel ca cei din Ardeal, oraselul din final parca aduce putin cu Sighisoara. Ce sa zic, poate s-au documentat cumva. 

Scenariu cam lasa de dorit, dar pentru copiii ignoranti merge.

Iar azi, am inceput luna cu acest film:

 

Image

Beautiful Creatures (2013)

Nu am chef sa fac rezumatul filmului…pentru asta aveti gugal.

Poate asa e mai nou dragostea, dar pustiulica asta il intrece pe Eminescu la lamentari amoroase. Domnisoara e cam plata, ca personaj, dar oricum filmul e facut in asa fel incat sa mai scoata vreo 3 parti. Si sigur vor face multe filme, pentru ca acesta e adaptarea primului roman din seria Cronicile Castorilor..adica Casterilor, si sunt vreo 5 caramizi de carti deja. Povestea pare interesanta, roman romantic si intunecat cum e valul mai nou [chestia asta ma face sa nu mai scriu nicio carte].

 

 

 

 

Happy B-day, Shakespeare!

Image

Cu ocazia zilei de nastere a dramaturgului englez, Societatea Internationala a organizat azi penultima excursie din semestru in oraselul Stratford-upon-Avon, adica pe raul Avon; nu va imaginati ca sta orasul pe un morman de fond de ten.

Image

In pretul pentru excursie a fost inclus si un bilet pentru a vizita trei dintre proprietatile lui Shakespeare si mormantul lui. Biletul e valabil 1 an de la data achizitionarii si costa 13,50 lire.

ImageImage

Sus in poza, se afla casa in care s-a nascut Shakespeare. Aici a locuit si tatal sau, care fabrica manusi, din 1550.

Mare lucru nu e inauntru, decat un traseu cu cate un ecran cu povestea vietii lui Shakespeare, cateva obiecte care i-au apartinut lui sau familiei si cam atat. Magazinul de suveniruri e foarte frumos si plin de carti, citate si alte nebunii. Iar gradina casei parca e din Alice in Tara Minunilor…sau ca sa fiu in ton cu ziua, parca e regatul zanelor din Visul unei nopti de vara.

ImageImageImageImage

NU stiu de ce toata lumea se fotografia cu peretele ala. Nu era cu nimic mai special fata de ceilalti.

Oricum, gradina e plina de culori si flori si azi am avut norocul sa prin o zi super calduroasa, cea mai calduroasa de pana acum, incat am renuntat la geaca. Peste tot oamenii stateau pe iarba, la picnic, iar faleza de-a lungul raului Avon, e amenajata cu iarba si toti stateau intinsi la soare.

Am vazut tot felul de oameni, chiar si un grup de tipi dandy imbracati de parca mergeau la vanatoare cu ogari. Stateau toti imprastiati pe iarba sufocandu-se in costumele de tweed.

Image

Oraselul in sine nu e cu mult diferit fata de celelalte vizitate, doar ca are mai multa arhitectura veche si faptul ca a fost insorit afara i-a dat o aura mai dragalasa. Atmosfera peste tot usor medievala, in parte datorata faptului ca pe la fiecare colt de strada erau grupuri de “trubaduri”. Am gasit chiar si un magazin mistic, plin cu lumanari de toate culorile, talismane, carti si vederi cu dragoni si zane, dar erau prea kitschoase. Mi-am luat lumanari in schimb din ceara de la albine si o carte.

ImageImage

The Garrick Inn, hanul original.

ImageImage

Urmatorul obiectiv a fost Nash House & New Place. Nash House a fost proprietatea lui Thomas Nash, cel care s-a casatorit cu nepoata lui Shakespeare, Elizabeth, ultimul sau descendent direct.

Aparent Shakespeare s-a casatorit de tinerel, iar la nunta fata era deja insarcinata cu prima sa fiica, Susanna. A mai avut apoi o pereche de gemeni, Hamlet si Violet. Hamlet a murit la 11 ani, iar cativa ani mai tariu, Shakespeare a scris A douasprezecea noapte, unde gemenii Viola si Sebastian, despartiti in urma unui naufragiu se regasesc. eu tot nu inteleg de ce i-a dat lu; fiu’su numele Hamlet…

Image

 

Casa Nash e o casa in stil Jacobetan, iar parterul a fost reamenajat tot in acest stil.

ImageImage

New Place a fost casa pe care Shakespeare a cumparat-o in 1597, si a trait in ea pana in 1616 cand a murit. Fiica lui Susanna si sotul ei s-au mutat acolo fiindu-le lasata prin testament de catre dramaturg.

Image

Pe drum am intalnit acest grup simpatic. Toti ii opreau sa le faca poze.

ImageImageImage

 

Urmatoare casa e Hall’s croft, casa doctorului John Hall, sotul lui Susanna, casatorindu-se in 1607. 

Prima imagine: sticlute medicale.

A doua: dormitorul principal.

A treia: dormitorul servitorilor.

ImageImageImageIarasi, o gradina splendida. In gradina asta pentru o ora jumatate era organizata o petrecere pentru copiii sub 5 ani [toodlers], dar pe-acolo erau mai mult parinti, asa ca mai degraba a fost picnicul adultilor si “ora de alergat ca bezemeticii” pentru copii.

Foarte multe magnolii in orasul asta si din cate am inteles le-a inceput sezonul in aceasta parte a Angliei si toti se asteapta ca pana saptamana viitoare sa fie apogeul infloririi.

Image

I-am urat si eu la multi ani lui Shakespeare 😀 Si asta e si ultima poza cu aparatul, pentru ca s-a dus bateria… Noroc ca s-au inventat telefoanele cu camera.

Image

 

Floricele de primavara.

ImageImage

 

Nu se putea sa nu dau eu o raita prin cimitirul catedralei. Aceasta este biserica Holy Trinity [ Sf. Treime, pe romaneste]. E din secolul XIII, iar la inceputul secolului XIV s-au adaugat absindele. In biserica sunt copii dupa certificatul de nastere si deces al lui Shakespeare si de asemenea mormantul lui si al sotiei. Intrarea era inclusa pe biletul mentionat la inceput, desi daca vii separat costa doar 1 lira intrarea in zona cu mormantul.

ImageImageImage

In a doua poza e mormantul. A fost si un mini incendiu in biserica, pentru ca erau prea multe lumanari aprinse, dar nimic grav.

ImageImage

Brass Rubbing Center…hmmm…pentru cei care stiu engleza: scoateti vreo doua litere si contextul serios si vedeti voi ce centru e asa :))

ImageImageImage

raul, pub-ul si cu teatrul.

Image

 

In mare cam asta a fost ziua de azi, foarte culturala si amuzanta. Din pacate e si ultima excursie facuta cu Societatea Internationala, pentru ca aparent trimestrul asta s-a cam terminat la ei, vine vara, vacanta si reincep programul in septembrie.

A fost o experienta foarte buna cu societatea asta, excursii foarte buna, ghizii putin cu capul in nori, dar faptul ca se poate vizita Anglia intr-un mod dragut si ieftin e foarte tare.

Have fun!