Licente MCR 2013

Imi voi cere scuze in avans paritilor mei in cazul in care vor avea o factura la telefon putintel mai mare decat de obicei, dar am conectat laptopul la netul de pe mobil, pentru ca in camin a fost o problema cu internetul iar cablul meu e prea ofticat ca sa functioneze normal. Iar administratorii de la camin deja s-au plictisit de mine si cablu meu. 😦

Oricum, azi, intr-o zi frumoasa si caniculara pentru Anglia [20 grade] am mers la facultate pentru ca prof. Ian sa ne dea rezultatele si feedback-ul. Nu am sa intru acum detalii cu sistemul de notare de aici care e total pe dos fata de Romania si e format din..3 sisteme internationale cred, asa ca trec direct la marele eveniment al facultatii din perioada 15-19 Iunie. Licentele.

Image

Licentele celor de la Illustration with Animation nu se rezuma doar la clasica ilustratie de carte pentru copii, asa cum facem noi in tara. Studentii exploreaza absolut toate domeniile ilustratiei, de la ilustratii pentru carti de copii la carti de adulti, ilustratii conceptuale, ilustratii arhitecturale sau de moda, ilustratii simple de revista, etc.

Image

Cum ar fi cazul acestei studente, care a creat ilustratii si modele pentru bucati de faianta. Daca era in Iasi o trimiteau la ceramica pe fata, dar aici sa iesi din zona ta de confort si sa explorezi cat mai mult e probabil deviza facultatii.

IMG_0984

 

Afisul evenimentului [nu, poza e in pozitia corecta]. Cu ocazia asta, facultatea sarbatoreste si 175 de la fondare [pe langa faptul ca e a doua cea mai veche scoala de arta din Anglia dupa Academia Regala din Londra] prilej pentru toate scolile din oras sa-si aduca elevii confuzi sa vada arta. In majoritatea pozelor mele apar liceene in uniforme.

IMG_0904

Daca inainte toate spatiile erau pline de mese de lucru si scaune, acum totul era curatat. Inca din ultima zi incepusera sa stranga totul, mai ales ca in ultimul weekend din semestru facultatea era ca un front de lupta. Cel putin in zona celor de la moda [foto sus] era un amalgam de ate, materiale, ambalaje de mancare si manechine.

IMG_0949

 

Mesele acelea lungi sunt ca niste casete de la muzeu, pline cu obiectelor celor care studiaza Bijuteriile. Coliere facute din materile neconventionale dar intr-o maniera in care nici nu-ti vine a crede. Bineinteles ca exista si cate o lucrare mai extravaganta, cum ar fi colierele din metal si ..par de om, cred, dar daca ai in tine spirit de Lady Gaga probabil e normal sa porti par la gat.

IMG_0956

Scolaritele de care vorbeam in jurul lucrarilor ce apartinde studentii de la sectia de Broderie. Si nu, nu am vazut niciun goblen acolo. Dintre toate sectiile, studentii de la Broderie cred ca au explorat cel mai mult, si au luat foarte in serios trendul actual de a face arta [in cazul lor broderii] din materiale neconventionale.

IMG_0951

 

Nimic special la un cilindru, dar acel cinlindru e facut din mii de bucati de hartie, puse in teancuri. Pare de ciment, dar e doar hartie si are un efect asupra tuturor: absolut toti vizitatorii s-au dus si au atins lucrarea sau au analizat-o foarte atent.

IMG_0962

 

Inca ma surprinde functionalitatea spatiului, cum din ateliere de zi cu zi s-au format galerii de arta. Parca eram la muzeu.

IMG_0986Studentii de la graphic design, desi aveau fiecare cate un proiect individual au facut in asa fel incat aceste proiecte sa se imbine intr-o singura tematica si anume Totem. Si-au facut chiar si cataloage pe care le ofereau gratis la doritori. M-am ales si eu cu unul. Lucrarile din fotografie se intindeau pe..4 etaje. As vrea sa vad imprimanta care le-a scos.

IMG_0960 IMG_0964

 

Nu stiu de ce, dar cred ca acesta este proiectul meu preferat. Apartine unei fete de la Broderie si a reciclat vechi farfurii de portelan: a decupat forme din ele le-a rearanjat si a realizat proiectul asta. Foarte decorativ, costisitor si minutios, avand in vedere ca a reusit sa scoata forme foarte clare din niste farfurii.

IMG_0988

 

Cei de la graphic design si-au printat pana si panourile de expunere.

IMG_0969

 

Si daca v-ati plictisit de arta neconventionala si conceptuala si care da mult de gandit, mai sus sunt lucrarile unei fete de la Arte Interactive. Lucrarile cred ca erau in jur de 1m x 70 cm, ulei pe placaj. De la apropiere de vedeau foarte bine tusele de culoare si cumva te dureau ochii de la cat de vibrata era suprafata, dar daca te dadeai un metru in spate aveai in fata ochilor un hiper-realism ca la carte.

IMG_0982

 

Toate scarile vuiau de lume si cu ocazia asta am decoperit ca peretii din stanga sunt magici: ii deschizi si-i inchizi cum vrei si mai au si aparate de proiectie montate in stalpii de sustinere.

IMG_0976

IMG_0973

 

Licentele la Potografie nu aduc nimic nou in acest univers. Ori fotografii abstracte si experimente de lumina, ori portrete. Insa printurile de o calitate superioara si la dimensiuni foarte mari.

IMG_0965Si daca va intrebati de ce lucreaza asa de bine studenti din Manchester raspunsul in gasiti la cantina/cafeneaua facultatii: ei servesc prajiturile in farfurii de portelan ornamentate delicat. Si au si servetele negre [bineinteles ca ala se duce la colectie].

 

Si acum concluzii concluzii. Nu am pus toate imaginile aici, bineinteles, dar daca e sa-mi fac o idee despre ce am vazut aici, in comparatie cu ce am vazut la licentele din tara, pot spune ca studentii de aici au un maaaare plus de la mine. Poate ca nu toti stapanesc cu maiestrie tehnicile traditionale mult iubite de profesorii de la noi si poate ca unele elemente pot parea prea puerile sau duc putin spre zona kitsch, dar daca dai o cautare pe net [tumblr, pinterest, portofoliile artistilor din afara] vei vedea ca zona in care se invart studentii englezi e de fapt zona de interes artisitc pe care o cauta…cine o cauta si aduce si succes [mai mult sau mai putin]. Si poate ca unele lucrari dau impresia aia de “ah, dar puteam si eu sa fac asta, dar nu am facut”, insa cat am stat aici am vazut cat de multa documentatie fac studentii doar pentru un personaj sau pentru o tusa de culoare. Sunt si ei cascati ca si noi si isi dau si eu aere de tineri neintelesi si au paru vopsit multicolor, dar muncesc de 1000 de ori mai mult ca noi.  Poate e mediu de asa natura, cu aparatura sofisticata si aere boeme care te imbie la lucru… nu m-am lamurit in totalitate ce ii determina pe studenti sa stea toata ziua la facultate. Si as avea o gramada de spus pe subiectul asta, dar cum am zis la inceputul postarii…net-mobil..factura. >_<

 

Disclaimer: desi eu am facut pozele si le public pe blogul meu, continutul lor apartine in totalitate studentilor de la Manchester School of Art and Design [e munca lor].

 

 

A la mode

The tones of gray, pale turquoise and pink will prevail.

– Christian Dior 

Image

Azi am prins o zi cu soare si mult vant asa ca pe cararile asfaltate si umede pentru ca plouat torential ieri si a spalat rezidurile acide ale porumbeilor, m-am dus in vizita la Galeria Costumelor din Manchester.

Situata in Platt Hall din parcul Platt Fields, galeria are exponate de moda incepand cu secolul XVII si pana in prezent. Colectia e relativ mica, iar majoritate costumelor au apartinut fie fostilor proprietari din Platt Hall fie donatii de la diversi oameni. 

Image

 

Dar atractia principala a fost o mini-expozitie cu cateva rochii de la casa Dior.

Image

 

Majoritatea creatilor lui Dior erau din anii 50, foarte elegante si cu pretentii.

Image

 

Aceasta splendoare in roz e una dintre primele creatii ale lui Yves Saint Laurent pentru Dior. Inital piesa a fost destinata pentru podium dar nu a mai ajuns acolo intrand direct in magazine. 

Cu ocazia asta am mai invatat ceva legat de istoria modei in lume. Ca de exemplu creatiile lui Dior pentru Marea Britanie erau in culori mai sobre si materiale mai grose, fata de cele din Paris ce pastrau design-ul original. Asa ca se intampla sa gasesti aceeasi piesa si in Londra si in Paris dar in culori diferite. Putin complicat pentru cine vroia aceasi croiala in doua culori.

Image

 

Rochia rosie in carouri e preferata mea. Nu stiu cat costa acum o rochie Dior originala, dar daca vreodata am sa castig la loto, imi voi cumpara rochia asta rosie.

Image

 

O oprire si prin anii ’70 cu rochia mea favorita in prim plan.

Image

 

Le vreau pe toate!!! Chiar si chestia aia mica roz din stanga jos care seamana cu un rac fiert. 🙂

Image

very 1910s

 

 

Casa lui Darcy si satu’ renumit pentru tarte

O noua excursie, fratilor, in minunatul Peak District.

Image

Parcul National Peak Distric se asterne frumos la capatul sudic al Penninilor, intre Sheffield si Manchester. A fost primul parc national infiintat in 1951 si acopera sase comitate.

Image

Prima oprire pe ziua de azi a fost la Casa Chatsworth, cea mai importanta atractia turistica din aceasta zona a parcului. Doua treimi din casa sunt inca locuite de catre Ducele de Devonshire.

Image

Casa originala din perioada Elisabetana a fost construita in 1551 de catre Bess de Hardwick si al doilea ei sot. Maria Regina a Scotiei [ Mary Queen of Scots] a fost intemnitata de cateva ori intre 1570 si 1581 la cererea verisoarei sale Elisabeta I. Casa a fost modificata intensiv intre 1686 si 1707 apoi largita in anii 1820.

Image

Si pe langa o casa frumoasa mai sunt si 105 acri de gradina, cu sere, labirint din boscheti, helestee, fantani, copaci si trandafiri.

Image

Si sa nu uitam statuiile de inspiratie antica…

Image

…sau cele din epoca contemporana.\

Image

Cascada in trepte a Primului Duce.

Image

Si acum in interior. Se pare ca tavanele cu picturi baroce sunt atractia principala in casa, insa si celelalte camere nu duc lipsa de lucruri interesante, cum ar fi picturi de Rembrandt si Gainsborough.

Dar ca sa fiu sincer, cand am ales sa merg in excursia asta, nu m-au interesat picturile [am vazut in muzee destule], ci faptul ca asta e casa lui Darcy. Si da, stiu ca Domnul Darcy e un personaj fictiv [da, sigur], dar aceasta casa a aparut in Mandrie si Prejudecata, ecranizarea din 2005 reprezentan  Pemberley-ul, casa lui Darcy. Casa a fost mentionata si in cartea lui Jane Austen ca fiind unul dintre locurile pe care Elizabeth Bennet le viziteaza inainte sa ajunga la Pemberley. De asemenea a aparut si in filmul Ducesa in care joaca tot Keira Knightley impreuna cu Voldemort [actorul].

ImageImage

Imi pare rau ca nu am apucat sa-i fac poza, dar in dormitorul doamnei era un dulap mare si alb, cu elemente aurii. Nimic nou pana acum, dar in spatele usilor nu erau haine, nu era nici Narnia, era o cada de imbaiat, cu toate accesoriile necesare, cu exceptia robinetelor. Vreau si eu asa ceva in camera. M-ar scuti de un drum pana la baie…

Image

Sala de mese a celui de-al saselea Duce. Oare cati duci are casa asta?!

Image

Et la piece de resistance…

Image

Camera cu sculpturi. In film parea mai mare camera, dar oricum…e frumoasa si majoritatea statuilor sunt facute de Canova.

si melodia..

ImageImage

Au si arta moderna, nu doar arta clasica…

Image

Si niste floricele ciudate si ne indreptam spre a doua vizita. Am uitat ceva: la casa ast era si un targ de mancare: placinte medievale [majoritate aveau miel si cartofi], foarte mult fudge, bere, burgeri si inghetata. Si multe, multe, multe oi.

 

 

Image

Urmatoare oprire a fost in … nu stiu daca era oras sau sat, oricum se numeste Bakewell. Acest loc este renumit pentru budinca Bakewell sau cunoscuta in mod general, Tarta Bakewell.

Arata asa :

IMG_1337

 

E un foietaj umplut cu un fel de crema de zahar ars si sub crema aia e dulceata de capsuni.

Tarta a fost inventata spre sfarsitul secolului XIX cand un bucatar a facut o eroare in timp ce facea o tarta de capsuni. Chiar ca a facut o eroare… E interesanta la gust, dar cum eu nu ma omor dupa mancarurile facute din capsuni sau cu aroma de capsuni nu as zice ca e preferata mea. Dar daca ti-e foame si singurul loc unde sa poti sta jos e in cimitir merge. Si vorbesc de cimitirul de mai sus de la Biserica All Saints. Cred ca se distreaza de minune astia in ziua de Halloween.

Si ca veni vorba de distractie azi fiind zi de targuri si piete, in biserica, dupa slujba bineinteles, se organizase open caffe : biserica era plina de mese cu fete rosi iar o doamna imbracata in servitoare edwardiana si cu o cruce imensa pe piept servea batranii enoriasi cu ce doreau. Cred ca era un fel de…ultima masa inainte de stiti-voi-ce.

IMG_0845 IMG_1341

 

Cat despre catunul Bakewell… nimic interesant. Aveau cateva targuri – un targ hand made lipsit de originalitate, un targ cu…obiecte si un targ cu mancare. Surprinzatori de multi motociclisti si ma refer la veterani pe Harley si tipe care te pot taia in doua cu privirea; stateau pe malul raului cu rate si beau suc de portocale sau mancau inghetata. Foarte responsabili.

Tot pe marginea raului, langa mine, era o domnisorica de vreo 12-13 ani care citea Harry Potter and the Order of Phoenix. Pentru un minut am fost mandra de generatia ei; dar probabil e si ea o exceptie.

IMG_0841Si niste oi odihnindu-se. In jurl casei Chatsworth e un domeniu imens [cica in jur de 133 mile de trasee pt plimbare] plin cu oi si baliga lor. Si cum drumul era din tarana si pietroaie si baliga, am reusit ceea ce reusesc eu de fiecare data  si m-am impiedicat. Si am ajuns pe jos. Si sticla de apa era pe camp. Si mi-am rupt blugii in genunchi. Si ma dor picioarele de mor. Maammi?! :-s

 

 

Marea Parada din Manchester

Image

 

Inainte sa inceapa parada fiecare statea pe unde apuca. Noroc ca am venit cu o ora mai devreme si am prins un loc in fata 🙂

Parada din Manchester initiata in 2010, sarbatoreste diversitatea culturala si etnica din Manchester: de la minoritatile etnice principale din oras la cluburile creative si artistice. Tema de anul acesta a fost Wish you were here. Din pacate Pink Floyd nu sa auzit pe nicaieri…

ImageImage

Inainte sa ajunga primul car alegoric, o fanfara de jachete rosii a trecut batand la toba. Apoi acest dragon multicolor a aparut, miscandu-si gatul gigantic. Cred ca e in marime naturala. 🙂

ImageImage

Apoi au venit oamenii legii cu Tardis in spate. Bine..stiu ca acea cabina albastra e specifica politiei engleze sau ceva de genul acesta, insa tot la Tardis si Doctor Who ma gandesc prima data cand o vad 😀

Image

Alaiul biciclistilor a fost simpatic tare. Fete in fuste, baieti in cu palarii si veste in carouri, biciclete usor vintage si toate decorate cu flori. Usor hipstericesc daca stau sa ma gandesc, dar cu un aer detasat de primavara.

Image

 

ImageMai sus …centru pentru cariere si asociatia circarilor.

ImageImage

Image

In fata mea erau doua gemene cu parul rosu 😀

Image

 

Nu mai tin minte de cine apartinea pasarea asta, dar seamana cu o piniata uriasa.

ImageImage

Comunitatea chineza a fost cea mai complexa dintre toate, cu o multime de oameni [si 3 sferturi dintre ei nu erau chinezi… o.0], costume colorate. Peste tot zburau baloane de sapun, in mare parte si din cauza ca erau copii cu pistoale care improscau baloane de sapun, dar carul din poza de deasupra parca era dintr-un desen de ala fantastic cu personaje ciudate si balonase. 

Image

Nu scap de Vrajitorul din Oz nici aici. Si au si drumul ala idiot galben… Why, God, why?!

ImageImage

Alaiul gay-ilor si al lesbienelor. Cel mai mic alai, dar foarte simpatic; desi gurile alea uriase sunt cam stranii, dar hei..fabuloase! 😉

Image

 

De mentionat ca Manchester-ul e un oras plin de asociatii de caritate si la fiecare colt de strada e cate o persoana cu o galetusa pentru bani. Am donat si eu de doua ori, iar prima data am primit o brosa in forma de floare galbena. 

ImageImage

Aparent anul acesta Manchester United a ajuns campioana pentru a 20a oara si nu stiu cum am reusit dar am nimerit intr-un grup de pensionari fani inraiti a-i echipei de fotbal. Cand a ajuns alaiul microbist, toata lumea a inceput sa canta imnul echipei [cred ca era imnul] inclusiv pensionarii din jurul meu [printre care erau si multe femei] cu atata ardoare ca ma asteptam sa sara gardul dintre noi si parada si sa se bage printre steagurile alea. Si pentru ca era si fotbalul implicat, comerciantii ambulanti vindeau un fel de trompete, hibrid intre claxoanele alea de bicicleta din anii ’20 si vuvuzelele de la campionatul din Africa de Sud. Unul dintre pensionari era asa de deranjat de claxoanele alea incat a rugat un comerciant sa nu mai sune din ele, si se mai ducea si la fiecare copilas si-l ruga sa nu mai faca galagie. 

ImageImage

Fat-Frumos calare pe calul alb.

Image

 

Mda..clarul s-a facut pe chelia domnului. Oricum, alaiul indian a apelat la cea mai renumita sarbatoare a lor, anume festivalul Holi, cand se improsca cu diverse culori. Efectul a fost pe cinste si cand s-au apucat sa danseze si bollywood multimea era in delir.

 

 

Castele medievale

Image

 

Inca o excursie cu Societatea Internationala si asta pentru ca au afisat programul de vara. Din pacate restul excursiilor sunt aceleasi in care am fost deja pana acum.

Asa ca ieri, cu ocazia Pastelui ortodox, am mers in Nordul Tarii Galilor [North Wales], unde am vizitat doua castele medievale: Castelul Conwy si Castelul Caernarfon.

Image

 

Castelul Conwy a fost construit de Edward I si este considerat o capodopera medievala. Constructia sa a durat 5 ani [1282-1287], iar forma castelul a fost in mare parte dictata de stanca pe care a fost construit. Costurile constructii s-au ridicat pana la 15.000 de lire, adica in jur de 45 mil. de lire in ziua de azi. Extravagant! Citisem pe o placuta prin castel ca Edward I cheltuia in jur de 500 de lire pe luna pe intretinerea camerelor chiar daca nu locuia cineva acolo, iar oamenii bisericii s-au cam suparat pe el pentru ca acei bani erau bani publici.

ImageIn mare, interiorul castelului e o ruina, dar e o ruina foarte bine intretinuta si adaposteste pescarusi si porumbei.  Are opt turnuri, dintre care patru mai au o extensie mai mare, ca in imaginea de sus, turnul din stanga. Scarile sunt in spirala, inguste, cu trepte abrupte si doar o sfoara groasa de care sa te tii cand urci si cobori. In pliant scrie ca nu e recomandat celor cu probleme cardiace, insa se merita efortul pentru ca privelistea e minunata.

ImageAici e chiar pe zidul castelului. 

ImageImageImage

In prima parte a vizitei noastre in Conwy a fost innorat si cam frig, a batut vantul foarte tare, dar cand urci scari multe nu mai simti frigul, ci doar curentul.

Image

 

Scarile despre care vorbeam

ImageImage

Cele trei poduri: podul din secolul XX, podul suspendat realizat Thomas Telford in 1826 si podul tubular pentru calea ferata proiectat de Robert Stephenson.

Cand am iesit din castel a aparut si soarele…

Image

 

Asa ca m-am plimbat pe zidurile de aparare

Image

 

Zidurile orasului au in jur de 3 sferturi de mila si au 22 de turnuri de aparare si trei porti originale. Din nou privelistea e foarte frumoasa si e mai cald acolo sus cand apare soarele, dar curentul circula printre pietrelea alea asa ca e nevoie de o caciual. Si de incaltaminte buna si eventual sportiva, pentru ca zidurile sunt abrupte si in niciun caz nu au un paviment plat; cioturi de pietre ies prin toate partile.

ImageImageImageImage

 

Frumos peisaj 🙂 Si in plus am avut ocazia sa vad gradinile oamenilor :))

Cand am coborat am vizitat si casa Aberconwy, o casa cu tencuiala si grinzile din sec. XIV. Camerele sunt mobilate in stil. Intrarea pentru adulti costa 3.40 de lire. Daca esti membrul al Trustului National, atunci intri gratis la toate obiectivele detinute de organizatie. Pe unde am mers toti ma intrebau daca nu sunt membru si ma intrebau daca nu vreau sa devin. Nu prea vad rostul, avand in vedere ca nu stau prea mult pe meleagurile astea ca sa pot vizita toate casele si gradinile lor. Dar daca va intereseaza, persoanele intre 13 si 25 de ani platesc doar 26 de lire pentru a deveni membrii.

Image

 

Mai aveam vreo ora pana la sa ne intalnim cu totii pentru autocar, asa ca m-am dus acolo unde era cea mai mare aglomeratie: pe debarcader.

Image

 

Cladirea rosie este considerata cea mai micuta casa din Marea Britanie.

Image

 

Si am incheiat vizita cu o inghetata Blue Banana… atractia zilei aparent pentru amatoii de dulce.

Image

 

Urmatoarea oprire a fost la Castelul Caernarfon si am nimerit in timpul unui mini festival medieval.

Image

 

Nu sunt sigura cine erau mai entuziasmati de festval…copiii sau parintii…

Image

 

Acum ora de istorie: in 1301 Edward l-a facut pe fiul sau primul Print de Wales si l-a instalat in acest castel. Oraselul si castelul au constituit o mare atractie mereu, iar in sec I, romanii s-au stabilit aici cu un fort, Segontium.

Castelul e construit langa un rau, iar Edward a vrut ca acest castel sa fie cel mai impresionant dintre toate fortaretele sale din Tara Galilor, asa ca a fost realizat dupa modelul zidurilor din sec V ale Constantinopolului. Castelul a fost construit intre 1283 si 1301, ca o parte din proiectul lui de a construi cat mai multe cetati pentru a tine Tara Galilor sub control.

In interiorul castelului se afla si Muzeul Royal Welsh Fusiliers. Nu stiu cum sa traduc ultimul cuvant, dar aparent fusiliers e un termen ce descrie mai multe tipuri de soldati, iar termenul depinde si de perioada istorica. Oricum, in muzeu e un fel de incursiune in istoria armatei britanice, uniformele purtate, arme si medalii. Iar muzeul a fost finantat de catre Printrul Charles. Si ca veni vorba de el, in curtea castelului a avut loc evenimentul din 1969 cand Charles a fost investit in mod oficial ca Print de Wels. Erau multe fotografii cu el si regina si un filmulet cu ceremonia. Era simpatic Majestatea Sa la 21 de ani. 🙂

Image

ImageImageImageImage

 

M-am dus sa vad si eu sa vad cum e cu festivalul asta medieval. In imagine avem niste domnite pentru care se vor lupta niste domni…si doamne.

ImageCavalerul cu scutul ridicat sa se apere e de fapt o tipa. L-a batut mar 😀

ImageDupa ce s-au luptat cativa, a fost o scurta pauza in care domnitele ne-au incantat privirea cu un dans…daca se putea numi dans.

ImageImage

 

Fiind un festival medieval ma gandeam ca am sa vad oamenii imbracati ca atare; doar copiii erau cavaleri si alergau ca bezmeticii cu sabii de lemn si armura din folie de aluminiu. Adultii, ei bine, ei erau costumati in niste victorieni steampunk. Nu am reusit sa-i fotografiez bine pe aia cu accesorii steampunk, dar in poza de deasupra celei cu doamna albastra sunt niste domni parca pregatiti de vanatoare si cu binocluri ciudate si ochelari de sudura, iar sotiile lor erau incorsetate si dantelate, niste splendori gotice la varsta  a treia.

 

In schimb, orasul e mic si plictisitor. Fiind duminica totul era inchis cu exceptia unor terase. 

Pe drumul de intoarcere spre Manchester am avut de data asta de partea mea marea. Marea Irlandei chiar. M-am uitat pe harta si am vazut ca oraselul Caernarfon e in dreptul Dublin-ului. Ar fi trebui sa-mi iau o barca sa ma duc pana acolo :))))

 

Image

 

ImageImage

Si cam asta a fost si ziua de ieri.

 

 

 

 

 

 

Filme in aprilie

In aprilie, am facut cum am facut si am mai recuperat si eu cu filmele.

Image

The Perks of Being a Wallflower (2012)

Am gasit aici in librarii cartea si am citit-o apoi am vazut si filmul. Chiar e o adaptare buna, asta pentru ca regia si scenariu au fost facute de catre autorul cartii. Cartea si filmul se completeaza una pe alta si formeaza un frumos duo pentru orice adolescent in cautare..de ceva. Nici nu trebuie sa fii adolescent ca sa empatizezi cu personajele.

Image

Twilight: breaking dawn 2 (2012)

Si nici nu l-am terminat de vazut, pentru ca pe site-ul unde-l gasisem online erau incarcate doar 60 si ceva de minute. Dar mi-a ajuns…pentru ca am vazut una bucata caine plouat, una bucata copil zburator, nite vampiri care se credeau din Romania si erau marginalizati. Parca mai era ceva pe-acolo… A da, bebelusul era foarte sinistru si foarte probabil facut digital, dar oricum sinsitru. In schimb genericul de inceput a fost interesant, foarte lung, dar interesant.

Image

Pitch Perfect (2012)

Ok. Nu stiu de ce, dar mie mi-a placut foarte mult comedia asta cantatoare, despre competitiile grupurilor de a cappella din facultati. Foarte stupida pe alocuri, are momente foarte amuzante atunci cand apare Fat Amy in peisaj, multa muzica si o comemorare a melodiei din finalul filmului The Breakfast Club. A, joaca si Anna Kendrick.

ImageRed riding hood (2011)

Singurul lucru bun la filmul asta e coloana sonora (Fever Ray). Nici nu stiu de ce s-a bagat DiCaprio la produs filmul asta, cat despre doamna regizor, cred ca i-a placut mult in primul Twilight contrastul alb-rosu si s-a gandit sa-l bage si aici. Si daca nu ma insel tatal Scufitei e acelasi actor care l-a jucat pe tatal Bellei; e mai anost decat in Twilight. Nici macar laturile masculine din triunghiul amoros nu erau interesante.

Image

Jane Eyer (2011)

Cartea mi-a placut la nebunie acum o eternitate cand am citit-o, iar adaptarea asta e frumusica. Mi se pare ca tot adaptarea lui Zeffirelli e fabuloasa si surprinde mai bine stilul acela sobru de la inceputul perioadei Victoriene, dar din pacate acum am realizat ca lui Zeffirelli i-a lipsit un lucru: Michael Fassbender. E cel mai bun Mr. Rochester dintre toti, iar Charlotte Gainsbourg e cea mai potrivita Jane Eyer. Desi Mia se incadra mai bine la tipologia personajului… Oricum filmul, nu duce lipsa de costume minunate, scenografie frumoasa si cadre bune.

Image

Jack the giant slayer (2013)

Acest film l-am vazut la cinematograf, aici in Manchester, intr-o zi de..luni cred, dupa ore. Mai eram eu si inca un cuplu in varsta in sala si a fost cam frig. 

Povestea filmului toata lumea cred ca o stie, e dupa basmul Jack si vrejul de fasole, usor schimbata pe alocuri. In tot filmul, personajul lui Ewan McGregor e singurul care stie ce face pe-acolo. Restul nici nu mai conteaza. Cat despre uriasi…cam nespalati si cu tendinte canibalistice evidente, sunt victimele societatii medievale.

McGregor cu freza de hipster si armura draguta, se lupta acolo si ramane in urma doar ca sa-i intarzie pe asupriti asupritori si la urma nu primeste nimic. NADA! Printesa ramane cu Jack [ buhu, era evident, deci nu e spoiler].  Si stiu ca zice el in film, ca nu e eroul, dar macar apuca sa vada cum se termina totul… dar merita si el ceva. TT__TT

De mentionat, ca toata nebunia cu Jack si uriasii nu o constituie fasolea, ci o coroana, cu proprietati magice ce ii controleaza pe uriasi; sau, ma rog, ei se supun celui ce o poarta. Iar in final cand Jack si a lui printesa aventuroasa spun povesti de adormit copii, copiilor lor, acesia isi intreaba parintii ce au facut cu coroana: urmeaza 5 minute de lucru manual la o coroana veche, care e din ce in ce mai impodobita ca in cele din urma sa se dovedeasca a fi celebra coroana din Turnul Londrei. Mi-ar placea sa cred ca pricina pentru care e asa innorat in Anglia o constituie faptul ca traiesc gigantii deasupra. 🙂 Ceea ce explica de ce micul dejun traditional implica fasole… Wow..totul are sens acum.

Image

Silver Linings Playbook (2012)

A fost ciudat sa-l vad pe Bradley Cooper intr-un rol care nu implica un macho man tembel. I-ar trebui mai multe roluri de intelectual dus cu sorcova. Jeana Lau asta a fost simpatica, desi, nu stiu din ce motiv, da’ ma  vocea ei. In X-Men era toata albastra, o muza mutanta si nuda si nu am bagat de seama ce spunea mititica acolo, dar aici, vocea ei avea ceva..

SI da, e un film bun, merita vazut de toti.

Image

Love and other drugs (2010)

Anne Hathaway cu par. Ceva legat de pastile. Habar n-am ce s-a mai intamplat in rest pentru ca mi-a blocat Jake Gyllenhaal tot ecranul. [mda..asta de cand era un adolescent cu par slinos arata bine…iar filmul asta nu e recomandat pentru fetele cu inima slaba :)) ].

Image

Hotel Transylvania (2012)

O animatie foarte draguta, cu grafica frumusica si cu steagul Romaniei aparand in ea. :))

Nu stiu cum si-au facut astia documentarea dar prin cimitirul din film apar niste troite de la Sapanta, taranii sunt imbracati aproape, aproape la fel ca cei din Ardeal, oraselul din final parca aduce putin cu Sighisoara. Ce sa zic, poate s-au documentat cumva. 

Scenariu cam lasa de dorit, dar pentru copiii ignoranti merge.

Iar azi, am inceput luna cu acest film:

 

Image

Beautiful Creatures (2013)

Nu am chef sa fac rezumatul filmului…pentru asta aveti gugal.

Poate asa e mai nou dragostea, dar pustiulica asta il intrece pe Eminescu la lamentari amoroase. Domnisoara e cam plata, ca personaj, dar oricum filmul e facut in asa fel incat sa mai scoata vreo 3 parti. Si sigur vor face multe filme, pentru ca acesta e adaptarea primului roman din seria Cronicile Castorilor..adica Casterilor, si sunt vreo 5 caramizi de carti deja. Povestea pare interesanta, roman romantic si intunecat cum e valul mai nou [chestia asta ma face sa nu mai scriu nicio carte].

 

 

 

 

Happy B-day, Shakespeare!

Image

Cu ocazia zilei de nastere a dramaturgului englez, Societatea Internationala a organizat azi penultima excursie din semestru in oraselul Stratford-upon-Avon, adica pe raul Avon; nu va imaginati ca sta orasul pe un morman de fond de ten.

Image

In pretul pentru excursie a fost inclus si un bilet pentru a vizita trei dintre proprietatile lui Shakespeare si mormantul lui. Biletul e valabil 1 an de la data achizitionarii si costa 13,50 lire.

ImageImage

Sus in poza, se afla casa in care s-a nascut Shakespeare. Aici a locuit si tatal sau, care fabrica manusi, din 1550.

Mare lucru nu e inauntru, decat un traseu cu cate un ecran cu povestea vietii lui Shakespeare, cateva obiecte care i-au apartinut lui sau familiei si cam atat. Magazinul de suveniruri e foarte frumos si plin de carti, citate si alte nebunii. Iar gradina casei parca e din Alice in Tara Minunilor…sau ca sa fiu in ton cu ziua, parca e regatul zanelor din Visul unei nopti de vara.

ImageImageImageImage

NU stiu de ce toata lumea se fotografia cu peretele ala. Nu era cu nimic mai special fata de ceilalti.

Oricum, gradina e plina de culori si flori si azi am avut norocul sa prin o zi super calduroasa, cea mai calduroasa de pana acum, incat am renuntat la geaca. Peste tot oamenii stateau pe iarba, la picnic, iar faleza de-a lungul raului Avon, e amenajata cu iarba si toti stateau intinsi la soare.

Am vazut tot felul de oameni, chiar si un grup de tipi dandy imbracati de parca mergeau la vanatoare cu ogari. Stateau toti imprastiati pe iarba sufocandu-se in costumele de tweed.

Image

Oraselul in sine nu e cu mult diferit fata de celelalte vizitate, doar ca are mai multa arhitectura veche si faptul ca a fost insorit afara i-a dat o aura mai dragalasa. Atmosfera peste tot usor medievala, in parte datorata faptului ca pe la fiecare colt de strada erau grupuri de “trubaduri”. Am gasit chiar si un magazin mistic, plin cu lumanari de toate culorile, talismane, carti si vederi cu dragoni si zane, dar erau prea kitschoase. Mi-am luat lumanari in schimb din ceara de la albine si o carte.

ImageImage

The Garrick Inn, hanul original.

ImageImage

Urmatorul obiectiv a fost Nash House & New Place. Nash House a fost proprietatea lui Thomas Nash, cel care s-a casatorit cu nepoata lui Shakespeare, Elizabeth, ultimul sau descendent direct.

Aparent Shakespeare s-a casatorit de tinerel, iar la nunta fata era deja insarcinata cu prima sa fiica, Susanna. A mai avut apoi o pereche de gemeni, Hamlet si Violet. Hamlet a murit la 11 ani, iar cativa ani mai tariu, Shakespeare a scris A douasprezecea noapte, unde gemenii Viola si Sebastian, despartiti in urma unui naufragiu se regasesc. eu tot nu inteleg de ce i-a dat lu; fiu’su numele Hamlet…

Image

 

Casa Nash e o casa in stil Jacobetan, iar parterul a fost reamenajat tot in acest stil.

ImageImage

New Place a fost casa pe care Shakespeare a cumparat-o in 1597, si a trait in ea pana in 1616 cand a murit. Fiica lui Susanna si sotul ei s-au mutat acolo fiindu-le lasata prin testament de catre dramaturg.

Image

Pe drum am intalnit acest grup simpatic. Toti ii opreau sa le faca poze.

ImageImageImage

 

Urmatoare casa e Hall’s croft, casa doctorului John Hall, sotul lui Susanna, casatorindu-se in 1607. 

Prima imagine: sticlute medicale.

A doua: dormitorul principal.

A treia: dormitorul servitorilor.

ImageImageImageIarasi, o gradina splendida. In gradina asta pentru o ora jumatate era organizata o petrecere pentru copiii sub 5 ani [toodlers], dar pe-acolo erau mai mult parinti, asa ca mai degraba a fost picnicul adultilor si “ora de alergat ca bezemeticii” pentru copii.

Foarte multe magnolii in orasul asta si din cate am inteles le-a inceput sezonul in aceasta parte a Angliei si toti se asteapta ca pana saptamana viitoare sa fie apogeul infloririi.

Image

I-am urat si eu la multi ani lui Shakespeare 😀 Si asta e si ultima poza cu aparatul, pentru ca s-a dus bateria… Noroc ca s-au inventat telefoanele cu camera.

Image

 

Floricele de primavara.

ImageImage

 

Nu se putea sa nu dau eu o raita prin cimitirul catedralei. Aceasta este biserica Holy Trinity [ Sf. Treime, pe romaneste]. E din secolul XIII, iar la inceputul secolului XIV s-au adaugat absindele. In biserica sunt copii dupa certificatul de nastere si deces al lui Shakespeare si de asemenea mormantul lui si al sotiei. Intrarea era inclusa pe biletul mentionat la inceput, desi daca vii separat costa doar 1 lira intrarea in zona cu mormantul.

ImageImageImage

In a doua poza e mormantul. A fost si un mini incendiu in biserica, pentru ca erau prea multe lumanari aprinse, dar nimic grav.

ImageImage

Brass Rubbing Center…hmmm…pentru cei care stiu engleza: scoateti vreo doua litere si contextul serios si vedeti voi ce centru e asa :))

ImageImageImage

raul, pub-ul si cu teatrul.

Image

 

In mare cam asta a fost ziua de azi, foarte culturala si amuzanta. Din pacate e si ultima excursie facuta cu Societatea Internationala, pentru ca aparent trimestrul asta s-a cam terminat la ei, vine vara, vacanta si reincep programul in septembrie.

A fost o experienta foarte buna cu societatea asta, excursii foarte buna, ghizii putin cu capul in nori, dar faptul ca se poate vizita Anglia intr-un mod dragut si ieftin e foarte tare.

Have fun!

 

Oxford, baby

Azi mi-a s-a implinit un vis pe care-l aveam de cand eram mica, adica pe vremea cand am inceput sa fiu constienta cat de important e invatamantul superior. Azi am calcat pe pasii lui Lewis Carroll, ai lui Oscar Wilde, Tolkien si alti mari oameni, pentru ca azi am vizitat OXFORDUL.

Image

Cand spui Oxford, universitatea e primul lucru care-ti vine in minte si e normal, pentru ca tot centrul orasului e un labirint de colegii, o istorie vie si o sursa de inspiratie pentru literatura.

Image

Din pacate vremea a fost mohorata si intre timp a inceput si sa ploua si am reusit sa stric doua umbrele.

In imagine e Christ Curch, cel mai grandios dintre colegiile din Oxford. A fost fondat in 1525 de catre cardinalul de la vremea respectiva si apoi refondat de catre Henric al VIII lea in 1546. Din cauza conflictelor religioase, Henric l-a inlaturat pe cardinal si s-a hotarat sa duca el mai departe constructia colegiului. In curtea interioara, in care nu am avut acces, sunt urmele unor pilastrii imensi care trebuiau sa sustina o bolta. Henric nu a continuat acest proiect.

La 1 jumate ne-am intalnit cu ghizii nostri si fiecare a preluat cate 9 persoane pentru tur; in cele din urma am ramas doar 7.

Image

 

Vis-a-vis de intrarea principala a colegiului Christ Church se afla si bisericuta asta. Sunt multe de genul asta in oras.

Image

 

ImageImageImageImage

 

Christ Church are un domeniu imens, cu pajisti verzi, teren de rugby si un lac unde se fac plimbari cu barca. Studentii fac, de fapt, dar cred ca si publicul are acces.

Desi stiam povestea, a fost frumos sa o aud din nou si din partea doamnei ghid: povestea lui Alice in Tara Minunilor.

Lewis Carroll, pe numele lui real Charles Lutwidge Dodgson, era profesor de matematica la Christ Church si din cand in cand facea pe bona cu cele trei fetite alea decanului colegiului.  Mergea cu ele la picnic, la plimbari cu barca si le spunea povesti. Pe una dintre fetite o chema chiar Alice si ea este cea care i-a sugerat sa si scrie tot ce le povesteste el. Cum a ajuns la acest pseudonim? Charles in latina se traduce ca si Carol, iar Ludwidge vine intr-o forma mai frantuzita.

Image

 

 

In fotografie este gradina studentilor. Aici doar ei isi petreceau timpul, invatand, band, cantand si jucand crichet. Dupa zidul acela se afla gradina profesorilor. Alice cand era mica vroia sa se joace in gradina cu studentii, insa tatal ei ii zice sa stea doar in gradina profesorilor. Suna cunoscut, nu? Ei bine si cradinile cred ca au fost o sursa de inspiratie pentru Carroll, pentru ca sunt pline de cotloane si tot felul de plante. 

Iar copacul din fundal are si el o poveste interesanta.

Image

 

In copacul ala incarligat din fundal obisnuia sa apara din cand in cand o pisica… Pisica de Cheshire. Nimeni nu stie de ce se numeste asa pisica, cand ea aparea in Oxford.

Image

Acel zid marca pe vremuri granita orasului si se numea si inca se numeste Drumul Evreilor, pentru ca pe aici veneau ei cu ceremonia de inmormantare, iar undeva prin dreapta unde acum sunt copaci era cimitirul lor.

Image

 

Aia e o poarta facuta in asa fel incat doar o persoana sa treaca. Dureaza foarte mult pana trece tot grupul..

Image

 

Bineinteles ca nu trebuie sa uitam de faptul ca arhitectura universitatii din Oxford a fost sursa de inspiratie pentru cei care au facut filmele Harry Potter, iar organizarea si administrarea facultatilor cu siguranta a inspirat-o pe autoare. Iar Oxford este are cateva locatii unde au filmat filmele Harry Potter.

Image

ImageSi aici avem Radcliffe Camera, un loc pentru citit pentru studentii de pretutindeni. Insa inainte sa intri trebuie sa depui un juramant care dateaza de pe vremea cand a fost contruita cladirea, adica anii 1600: Jur solemn sa nu aprind chibrituri, sa nu distrug cartile si sa nu plec cu vreo carte. Asa tradus in mare…

Oricum, acest loc a fost construit din banii acestui domn Radcliffe, doctor al familiei regale si un foarte bun diagnostician. Toti pacientii de care era sigura ca ii putea vindeca ii prelua el iar cei care i se pareau incurabili ii plasa colegilor sai. Si-a facut astefel si reputatie si o avere pe masura, iar banii i-a lasat colegiilor din Oxford si asa s-a construit aceasta cladire care adaposteste si tratate stiintifice, facand-o si prima biblioteca destinada stiintelor. De asemenea tot ce se publica in Anglia indiferent ca sunt harti, carti sau etichete de caiete, se trimite aici un exemplar. La un moment dat nu mai aveau unde sa le depoziteze asa ca pe sub strazile din jurl cladiri…sunt rafturi cu carti. Insa o noua conducere a venit recent si a zis ca nu se mai poate. Depozite imense au fost construite la vreo 7 mile de oras si acolo sunt depozitate peste 3 milioane de carti,harti,etichete, etc. In fiecare miercuri vin dubite cu noi produse care trebuie inventariate, si sa nu uitam ca studentii isi pot rezerva carti online si alte dubite fac naveta zilnic dupa carti.

Image

Si colegiul Brasenose, din imagine are o poveste interesanta.

In primul rand, Oxfordul fusese invadat de studenti, iar orasenii erau cam suparati ca ei ocupasera toate pub-urile, toate bisericele, si nu erau nici prea cuminti. SI intr-o sera un stimabil student s-a decis ca bautura s-a nu e buna si a varsat-o toata in capul crasmarului. Orasenii s-au revoltat, studentii la fel. Pe strada a fost o batalie cu varsare de sange in urma careia au murit 67 de studenti si multi oraseni, dar nimeni nu s-a sinchisit sa-i numere.

La colegiul din imaginea, exista o usa cu un inel de ala de metal de bateai cu el in usa. Pe vremuri era un fel de loc de siguranta pe timpul noptii si era primit orcine batea in usa. Dupa bataia descrisa mai sus, studentii revoltati au plecat in Lancashire si au luat si inelul de batut in usa cu ei. Prin anii 1800 casa studentilor din Lancashire a fost scoasa la vanzare, iar colegiul Brasenose a cumparat casa doar ca sa recupereze inelul acela. Ghida ne-a zis ca acum ceva timp cand au fost Portile Deschise s-a dus si ea la colegiul respectiv doar ca sa vada renumitul inel de batut in usa. Se astepta la ceva mare si stralucitor, dar bineinteles ca era ceva total nesemnificativ, dar de dragul legendei..de ce sa nu i se faca atata reclama!?

ImageImage

 

Geamul asta mare nu da in alta parte decat spre biblitoeca Bodleian, locul unde au filmat scena din primul film Harry Potter, cand Harry imbracat in pelerina invizibila se duce in sectorul interzis al bibliotecii de la Hogwarts. 😀 Biblioteca asta a fost inchisa de doua ori in toata istoria sa ( a fost construita in anii 1400): o data pe la 1600 si ceva pentru cand au adaugat noua aripa, si o data cand au filmat scena cu Harry. Mare onoare!

De asemenea in cladirea asta au filmat scenele cu spitalul de la Hogwarts si scena cand McGonagall le da lectii de dans in Pocalul de Foc.

 

Un alt lucru interesant despre colegiile din Oxford: nu se vorbea decat latina. Toata ziua buna ziua, iar unul dintre colegii daca isi prindea studentii vorbind in public engleza erau biciuiti.

ImageO replica din anii 1920 a Puntii Suspinelor din Venetia.

Image

Jane Burden a fost sotia unuia dintre reprezentantilor miscarii Pre-rafaelita, William Morris. Pre-rafaelitii au vazut-o intre-o reprezentatie la treatru si au luat-o sa le fie model si muza. A fost iubita unuia, a fost logodita cu altu si in final s-a maritat cu Morris. O adevarata muza…

Image

 

Probabil cea mai veche carciuma din Oxford ascunsa printre unghere intunecate si inguste si vizitata de persoane precum:

Image

 

Si era  considerat si

un loc pentru:

ImageO educatie in intoxicatie. Probabil de asta s-a plimbat Oscar Wilde cu homarul in lesa prin Oxford.

Image

 

Cladirea roz era pe vremuri o casa saracacioasa din afara Oxfordului. Acum e hotel de lux doar pentru ca aici se iubeau Elizabeth Taylor si Richard Burton.

In Oxford, la Christ Church in sala de mese s-au facut filmarile pentru Sala Mare din Harry Potter. Doar ca sala de mese de aici avea doar 3 randuri de mese, iar la Hogwarts sunt patru, asa ca au reconstruit intreaga sala digital. Din pacate sala era inchisa pentru ca schimbau mobila sau ceva de genu…

Image

ImageVis-a-vis de Christ Church este Magazinul lui Alice, care pe vremuri era magazin de dulciuri iar adevarata Alice venea aici sa-si cumpere bomboane. De asemenea a fost sursa de inspiratie pentru Magazinul Oii din Alice in Tara Oglinzilor. Acum este un mic butic plin cu dragalasenii imprimate cu ilustratile lui Tenniel din prima editie a cartii. Bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu-mi iau si eu cateva suveniruri.

ImageA fost cam devreme cand m-am intors spre autocar si pitita intr-un colt de strada printre alte cladiri era bisericut asta. Pe mine cimitirul m-a atras.

Image

ImageCred ca a baut popa o bere si a uitat sa arunce cutia.

Image

 

Si in timp ce faceam poze, ploua si batea un vant puternic ca mi-a rupt spitele de metal de la umbrela. Am aruncat umbrela si pentru ca mai aveam timp pana la plecare m-am dus la Poundland si mi-am mai luat o umbrela la o lira.

Cand am ajuns cu ea in parcare la autocare era mai rupta decat prima.

Maine trebuie sa-mi iau o umbrela la 5 lire. Poate tine mai mult :))

 

Si asta a fost aventura mea magica si literara si istorica in Oxford. Pana acum mi-e greu sa aleg care excursie a fost mai frumoasa: asta sau cea la Whitby. Dar cred ca asta e, pentru ca asa cum am scris mai sus, Oxford era un vis, iar acum e o dorinta. 😉

 

 

 

 

 

Chester

Hello!!!

O noua excursie, de data mai aproape, cam la o ora de Manchester: la Cheshire Oaks Retail Outlet si in oraselul Chester.

Prima oprire a zilei a fost la complexul asta comercial, un fel de Pandorf de vreo doua ori mai mare. Am avut trei ore si jumatate la dispozitie pentru shopping si m-am plictisit de moarte. Pentru ca eu nu am rabdare la cumparaturi sa-mi caut lucruri pentru mine si in plus oricat de outlet erau hainele si oricat de mari erau reducerile, nu stiu cum de un tricou la GAP costa tot 35 de lire. 

Noroc ca am gasit o librarie si am stat acolo si mi-am cumparat si vreo cinci carti despre celti, creaturi mitologice si vise. Apoi m-am dus la Starbucks si am tras cat de mult am putut de un macchiato si am citit…

Image

Partea frumoasa abia acum incepe, cand am ajuns in Chester, un orasel fondat in 79 d.Hr. de catre romani. E cel mai bine pastrat oras inconjurat de ziduri romane din Anglia.

Image

 

Tot orasul vechi si in special centrul vechi are cladiri de genul acesta, cu zidarie alba si grinzile la vedere, case cum mai gasesti si prin burgurile nemtesti. Doar ca cele de aici au mult mai multe decoratiuni in lemn, ornamente migaloase care amintesc putin de motivele celtice. Casa asta din poza era de la inceputul sec. XVI.

Image

 

a, uite si un magazin Disney ^^

Image

 

Firma suna bine, dar magazinul nu era asa de roccoco, insa pe straduta asta erau multe alte magazine incadrate perfect in peisaj. Si strada despre care va vorbesc e strada victoriana pe care au reconditionat-o.

Image

 

Iar pe straduta victoriana se intra pe poarta de est a vechiului oras. Si asta era singura poza cu poarta…din pacate apare si moi..

Image

 

Decoratiunile de care spuneam si…regina Victoria in miniatura pazeste o casa.

Image

Si catedrala orasului, atractia principala a oraselului. Catedrala asta ca si cea din Whitby a fost fondata de calugarii Benedictieni in secolul XI ca si manastire, iar in 1540 a devenit catedrala, dupa ce au fost dizolvate manastirile.

Intrarea la catedrala e gratis dar se incurajeaza o donatie de 3 lire. 🙂

Image

ImageImage

Erau niste fotografii vechi si desene in catedrala si aparent in perioada victoriana in zona verde din poza de deasupra era un cimitir. Pacat ca nu l-au pastrat, dar au destule morminte in interior…

ImageImage

 

Sus: Nu stiu daca ar fi trebuit sa fie romana aia, dar parea amuzant…buna venire, mai scriau Buna Vestire :))

Jos: In holul care duce spre nava centrala a catedralei erau vitraliile astea. Nu stiu cat de vechi sunt, dar arata bine.Image

Image

 

Imi pare rau, dar in interior cam greu cu facutul de poze…dar ca idee. Nu e asa mare ca alte catedrale gotice pe care le-am vazut, dar e frumoasa, iar pe peretele nordic erau niste panouri mari de mozaic cu scene din Vechiul Testament, iar pe peretele sudic si in absida de acolo sunt cateva morminte.

Am prins chiar messa [cred ca asa se zice] de dupa-amiaza si era acolo un cor de femei in varsta care cantau foarte frumos acompaniate de o orga imensa, care de fapt era vedeta.

Image

 

Aia e orga, iar tipa in roz e din China si ne-am imprietenit, intr-un fel… 🙂

Image

 

Un coltisor..

Image

 

Dupa catedrala ne-am indreptat spre nord [in imagine, Poarta de Nord a orasului], unde era zidul romanilor. De fapt zidul care inconjoara orasul e facut pe timpul romanilor cum am mai zis, dar mai sunt si portiuni facute in perioada victoriana pentru promenada. Lungimea zidului e de 2 mile, dar, doar pe anumite parti te poti plimba.

ImageImage

In nordul orasului vechi se afla Canalul, care se poate vedea in poza de sus-sus, iar in sud e raul Dee. Aparent, in vechime, Chester era si un mare port. Grupuletul meu se intreba cum sa fie port daca nu e marea…!? Pai daca raurile se varsa in mare si pe harta apare ca fiind foarte foarte aproape de mare… Oricum, era o ruta principala de comert intre Franta, Spania, Irlanda si Germania.

Image

Si din nou in centrul vechi. Am facut mai multe poze, dar toate sunt cam la fel…si in plus e cam greu de vizitat in grup, mai ales ca ne-am luat la vorba si cu un ochi eram atenta in jur si cu altu la interlocutor. Dar a fost placut si distractiv, iar timpul a trecut mai repede.

Si totusi, fiind in comitatul Cheshire, nu am gasit pisica de Cheshire din Alice….  😦

 

Cam asta a fost si ziua de azi. Maine incepe in mod oficial semestrul de vara si facultatea, dar eu abia de marti am ore. 

bye bye 🙂

Random

Hello, mates!

Asa cum zice si titlul, e doar o postare la intamplare, nu are vreun subiect anume, doar un rezumat a plictisitoarelor zile ce au trecut.

Image

 

Sticla de apa plata pe care am luat-o saptamana trecuta, cred, de la Lidl… apa adecvata pentru dieta vegetariana. Ma intreb daca e si ceva apa pentru carnivori…? Si am mai dat si vreo 30 de penny pe ea si nici nu era asa buna. Acum am doar de la Tesco, la 2 litri, 17 penny. 😀

Image

 

In laptop in apare normal imaginea, aici nu stiu de ce vine cu fundu-n sus si mi-e lene sa si aflu. Astea sunt vederie care ar trebui sa ajunga unde trebuie, intr-o zi. Sa va bucurati de timbru cu regina 😉

Image

 

Dupa ce am pus vederile la posta mi-am luat o celebra briosa cu afine. Buna…dar tot ale mele sunt cele mai tari! :>

Image

 

Poza de la ai mei 😀 Luluta a nascut ieri trei pui. Cica fiul ei cel mare, Pescorilo, inca e spalat de maica’sa. Ma gandeam ca atunci cand se nasc astia, motanoiu o sa-si dea seama ca nu mai are treaba cu maica’sa, dar de unde…

Image

 

Si azi cand ma plimbat, am gasit si locul din vederi. E un vechi pub, restaurat si mentinut asa in mijlocul orasului.

Image

 

Cred ca vara e tare frumos

Image

 

Am gasit si catedrala din Manchester, gotica dupa cum se vede, dar foarte mica, in comparatie cu ce au nemtii si francezii sau ce au chiar englezi prin alte orase [catedrala din Canterbury e imensa]. Daca e sa o iau prin comparatie, Mitropolia din Iasi e mai mare ca asta. In schimb, ingnorand dimensiunile, decoratiunile sunt foarte frumoase si lucrate minutios

Image

 

Image

 

Nu prea se vad, dar aici in fata sunt niste moristi enorme, in genu moristilor alora facute din carton si puse pe bat cu care se joaca copiii. Cladirea din fundal e o parte din mall-ul lor.

Image

 

Cartile care mi le-am cumparat azi, la oferta. In sfarsit am gasit libraria mult visata. E cam la fel de mare ca si Carturestiul, dar mult mai ofertant, in special pe romane grafice [au acolo o sectiune dedicata doar zombalailor], fantasy si manga. La albume de arta sunt tot aia pe care-i stim si-i avem toti, in schimb exista acolo un raft imens doar cu albume si carti despre  crafts [cum sa cosi, impletesi, idei de lucru manual, hand made] si cati despre cum sa desenezi sau sa folosesti acuarela, uleiul; ma rog, carti-ghid pentru artisti incepatori. Eu am gasit acolo o carte despre Cum sa desenezi benzi desenate ca la Marvel. Nu ma dau in mare dupa barbatii aia musculosi, dar sunt diferite idei de compozitie dinamica, personaje in pozitii mai de actiune, layout pentru pagina de banda desenata, oricum, informatii foarte utile indiferent de tipologiile de personaje pe care le ai in povestea ta.

Hmmm…altceva despre librarie… Pai se numeste Waterstone’s iar pe carte de copii stau foarte bine, pentru ca nu au doar carti de alea mari cu povesti, cu multe imagini si 3 randuri de text pe toata cartea. Au si foarte multe romane pentru copii, cu povesti simple despre scoala si zane [nici macar Harry Potter, asta e la categoria adolescent+], cu scris mare si sclipici eventual. De asemenea, departamentul de istorie are vreo cinci randuri de rafturi doar despre Al Doilea Razboi Mondial, foarte multe volume despre istoria Angliei, ca doar au ce scrie acolo, politica,…sunt multe si sunt foarte bine etichetate si distribuite, incat stii exact la ce raft sa mergi daca stii numele autorului. Mai e acolo o mica sectiune de papetarie cu eternele agende Moleskine, la fel de scumpe si la ei, invelitori pentru tablete Kindle, agende de imita Moleskine, mai ieftine cu vreo 3 lire… Nasturi inveliti in material, chit de cusut pentru calatorie intr-o cutie de tabla foarte draguta; da, au si chestii de genu’, plus hartii pentru briose si panglici colorate. Si muuulte muuuulte lucrusoare legate de The Hobbit. Eram acolo atat de aaaaa!!!! Mi-am luat un semn de carte cu Galadriel pana la urma. Intr-o alta librarie, din celebrul lant editorial Blackwell, am gasit toate cele 12 volume din Istoria Pamantului de Mijloc scrise de Tolkien. Si in ambele magazine sunt mai multe editii ale Hobbitului, plus celelate carti scrise de Tolkien, nu doar cele aparute si la noi. Am stat cu ochii benoclati pe la rafturile alea pana au venit nistea punkisti care vorbeau de zombie si vorbeau prea tare ca sa ma mai concentrez pe elfi si gnomi. 

Oricum, azi a fost foarte aglomerat in oras, pentru ca duminica e Pastele aici si toate lumea cumpara haine, care sunt acum la reduceri de peste 30%, si mancare bineinteles. Insa nimanui nu-i lipsea iepurasul sau ouale de ciocolata. Pana si la librarie erau mini iepuri de ciocolata. -__-

Asta e tot…pa!